M-am decis să citesc recentul discurs al domnului Viktor Orbán de la Universitatea de Vară și Tabăra Studențească „Bálványos”, desfășurată anul acesta la Băile Tușnad, între 19–24 iulie. Am fost curios ce anume a creat atâta preocupare și pasiune. Am citit varianta oficiala în engleză, care se găsește aici. (Varianta în limba română se găsește aici – n.r.)
Nu am fost deloc dezamăgit, deși discursul este mult prea lung în opinia mea. Dar l-am recitit de câteva ori până când – cred – mi-am format o imagine destul de precisă a ceea ce încearcă să comunice. M-am decis să-l analizez, pentru că este un exercițiu care merită timpul și efortul. Poți să fii de acord cu mesajul sau nu, dar realitatea este că discursul are cap și coada. Spune ceva.
Speech-ul domnului Orbán exprimă o anumită interpretare a realității, care trebuie luată în serios. În nici un caz ignorată, așa cum sugera cineva.
Mesajul său este apropiat de cel al republicanilor americani de frunte, începând cu ex-președintele Trump. Domnul Orbán a fost invitat al recentei Conservative Political Action Conference (CPAC) în Dallas, Texas, unde a primit arguably un triumf din partea audienței.
Ex-președintele Trump s-a întâlnit după aceea cu dânsul și a declarat: „Great spending time with my friend, Viktor Orbán. We discussed many interesting topics — few people know as much about what is going on in the world today. We were also celebrating his great electoral victory in April.” [sursa: The New York Times].
O analiză a discursului său de la Balvanyos, scrisă de Rod Dreher în The American Conservative îl caracterizează pe domnul Orbán ca fiind “a Thatcher figure to a future Ronald Reagan” și se referă la criticile vis-à-vis de afirmația că “we are willing to mix with one another, but we do not want to become peoples of mixed-race” sunt interpretări din partea stângii (“Left”).
De aceea zic, domnul Orbán nu trebuie ignorat, indiferent de ce parte ești.
Domnul Viktor Orbán este ancorat într-o rețea de conservatori Hungarian-American, de exemplu Sebastian Gorka, fost Deputy Assistant to the President în timpul mandatului Trump, sau George Friedman (Friedman Gyorgy), care este fondatorul organizațiilor de consulting [think-tank-urilor] conservatoare Stratfor și Geopolitical Futures.
Asta face ca domnul Orbán să fie auzit și să fie relevant într-un anumit cerc politic american important, cel al dreptei care în acest moment este vârful de lance republican. În contextul acestui supporting network conservator, domnul Orbán prezintă o interpretare proprie a prezentului, o viziune pentru viitorul țării sale și o soluție. [As a side comment, pentru că atât PNL cât și președintele Iohannis sunt de dreapta, ar fi interesant de înțeles cum se îmbină doctrinar viziunea lor de dreapta cu viziunea dreptei americane republicane, care în acest moment este dominata de cercul din jurul domnului Trump, deci de un mesaj care rezonează cu ce spune domnul Orbán.]
Discursul domnului Orbán este un raționament complet din perspectiva asumpțiilor sale, a interpretării prezentului și a predicțiilor sale pentru viitor. În opinia mea, mesajul său general [dincolo de ce a spus la Balvanyos] a depășit demult stagiul în care poate fi antagonizat sau demontat de un individ într-o emisiune TV, așa cum sugera un domn la una din televiziunile românești că ar trebui procedat.
Mesajul sau a evoluat în timp, încât acum este ancorat în fapte obiective, dar parțial și în credințe, în emoțional și gândire magică.
Nimic nou până aici: asta este politica de când există omenirea – parțial, un complex de ritualuri și obiceiuri prin care cei/cel din frunte încearcă să-i convingă pe cei mulți că sunt singurii/singurul care au viitorul sub control.
Precum preoții din templele faraonilor în Egiptul antic – ei și doar ei ar înțelege cum se revarsă Nilul și prin asta cât de bogate vor fi recoltele și cât de mare prosperitatea oamenilor. Când preoții egipteni au fost norocoși și au nimerit-o cum trebuie [și în timp s-a adunat puțină știință din observațiile lor, ceea ce a crescut rata ghicirilor corecte], prestigiul și puterea lor a crescut. Iar când au ghicit pe lângă, și-au pierdut postul, în cel mai bun caz.
Însă pentru că există o componentă de magical thinking în discursul domnului Orbán, pe care conservatorii o accepta pur-și-simplu ca pe un postulat, fără să ceară nici un fel de dovadă, cred că a trecut momentul în care cineva ar mai putea demonta prin argumente viziunea domnului Orbán, explicându-i unui susținător de-al său unde ar fi greșelile de raționament.
Aș face aici analogia cu cei care sunt pentru sau împotrivă vaccinării COVID-19: discuția a trecut demult din zona bazată pe evidența concretă, medicală, devenind emoție. Iar aceasta nu poate fi demontată de nici un argument rațional.
Într-adevăr, domnul Orbán a devenit puțin mesianic: discursurile sale crează o asemenea diviziune, o asemenea separare a apelor, încât ori îl crezi în întregime, ori îl refuzi 100%, fără să lase loc de middle ground.
Nu m-aș mira dacă, studiind ce fel de circuite neuronale se aprind în creierul cuiva la ascultarea discursurilor sale, acestea sunt aceleași ca și pentru o predică la biserică.
Dar înainte a vă prezenta analiza mea, vreau să încep cu o critică a prezentării liniare a mesajului său, care arguably este o secvență de implicații: 1) ce s-a schimbat de la ultima întâlnire [legătură cu trecutul] -> 2) dificultățile prezentului în lume, Europa și Ungaria [problem framing] –> 3) soluțiile propuse [problem solving] –> și 4) viitorul anticipat [viziunea propusă] ca urmare a soluțiilor propuse.
Necazul prezentărilor liniare este că probabil obosești și te plictisești să le urmărești, și astfel scapi the most important part, finalul-finalului – imaginea viitorului propus.
Iar viziunea este cheia de boltă la orice discurs, este justificarea întregului efort cerut de la un popor. De aceea, am decis să sparg discursul domnului Orbán în părțile sale componente și să le aranjez după următorul șablon, care cred că sublinează mai bine esența sa: 1) viitorul anticipat [justificarea pentru viziunea propusă] -> 2) dificultățile curente în lume -> 3) dificultățile în Ungaria [piedicile care trebuie rezolvate pentru ca viziunea să devină realitate ] -> 4) soluțiile propuse pentru a trece peste dificultăți.
Deci, să începem.
Viziunea propusă
Viziunea pentru viitorul pe care domnul Viktor Orbán îl propune maghiarilor, nu doar celor din Ungaria, este că „Patria trebuie să rămână unită, iar Transilvania și celelalte zone locuite de maghiari din Bazinul Carpatic trebuie să rămână unite./The motherland must stand together, and Transylvania and the other areas in the Carpathian Basin inhabited by Hungarians must stand together.”
Și continuă cu „Este vorba despre faptul că întotdeauna am dat lumii mai mult decât am primit, că s-a luat mai mult de la noi decât ni s-a dat, că avem facturi care încă nu au fost plătite, că suntem mai buni, mai harnici și mai talentați decât poziția în care ne aflăm acum și decât modul în care trăim, și despre faptul că lumea ne este datoare, iar noi vrem și vom cere să ni se plătească această datorie./It is the notion that we have always given more to the world than we have received from it, that more has been taken from us than given to us, that we have submitted invoices that are still unpaid, that we are better, more industrious and more talented than the position we now find ourselves in and the way in which we live, and the fact that the world owes us something – and that we want to, and will, call in that debt.”
Descrierea este parțial un truism – probabil orice popor poate argumenta că a dat civilizației mai mult decât a primit. Este un aspect care nu poate fi cuantificat precis și prin urmare lasă mult loc de interpretare.
De exemplu, care este definiția cantitativă a lui „mult” și „puțin”, și cum se calculează balanța? În plus, descrierea folosește extrem de multă ambiguitate, care poate fi înțeleasă în extrem de multe feluri în funcție de context: „stand together”, „always given”, „received”, „submitted invoices”, “unpaid”.
Poți interpreta termenii într-un anume fel din punctul de vedere al Revoluției maghiare din 1848-1849 și a Revoluției din 1956, când Ungaria a cerut ajutorul international și nu l-a primit, sau din punctul de vedere al aderării la NATO și UE, care în mod evident au însemnat un boost fantastic pe calea democrației și a siguranței naționale.
Însă mult mai interesantă mi se pare ideea care spune că Ungaria se găsește actualmente într-o poziție nedreaptă, inclusiv cu privire la felul în care trăiesc maghiarii [oare, ce înseamnă “live” în acest conext? Iată o alta ambiguitate a mesajului] și, mai ales, că nu vor renunță să-și ceară datoria înapoi – “that we want to, and will, call în that debt”.
Ultimele cuvinte – “that we want to, and will, call în that debt” împreună cu “The motherland must stand together, and Transylvania and the other areas în the Carpathian Basin inhabited by Hungarians must stand together” – mi se par partea cea mai importantă a discursului său.
Nu doar că explică viziunea sa, dar și felul de interpretare a ei. Eu cred că “that we want to, and will, call în that debt” sunt cifrul pentru a înțelege semantica mesajului său.
Citește și: Cine sunt Alexander Dughin și fiica lui. Susținători ai „exterminării” ucrainenilor
Domnul prim-ministru este precaut, chiar neîncrezător, când vine vorba de cei din jur, inclusiv aliați.
Teza dânsului este că trecutul în care „lumea” [iată o altă ambiguitate], a profitat de pe urma maghiarilor, i-a adus pe aceștia într-o situație nedreaptă și asta le dă dreptul moral de a caută și construi soluții proprii prin care să-și redobândească the “debt”.
Formulat astfel, este greu că cineva să poată contrazice pe domnul Orbán, căci este dreptul fiecăruia – “the pursue of happiness”, așa cum a scris Thomas Jefferson în Declarația de Independență. Categoric, cel ce a fost tras pe sfoară are datoria de a modifica situația, astfel încât să-și recupereze pierderea.
Însă ambiguitatea mesajului face neclar la ce anume se referă această neîncredere adâncă, căci este baza sau nu a moralității întregului efort.
Ambiguitatea este un fel de rebus, în care fiecare poate să-și scrie propria definiție a lui “debt”: nivel de trai, speranță de viață, prestigiu în lume, etc. etc., all the above. Precum toți politicienii abili, domnul Orbán știe să folosească ambiguitatea pentru a-și înflăcără audienta [și a-și aliena opoziția].
Mesajul subliminal al lui “we want to, and will, call în that debt” mi se pare din aceeași categorie a forței de comunicare ca și “Yes, we can!” sau “Make America great again”, deși în cazul domnului prim-ministru, battle cry-ul vine abia la sfârșitul discursului.
Dificultățile curente în lume
Pe acest fond de neîncredere al dânsului la adresa lumii, domnul prim-ministru estimează că universul occidental, dar mai ales Europa, este într-o profundă criză energetică și de materii prime și a pierdut [din] prestigiul international. Dar are încă dominanta militară și a accesului la capital.
Per ansamblu, ne spune că „civilizația occidentală își pierde puterea, performanța, autoritatea, capacitatea de acțiune./ Western civilisation is losing its power, its performance, its authority, its capacity to act.”
Nici viitorul nu este mai roz – „problemele lumii occidentale se vor acumula și se vor multiplica în termeni de tensiune. Va fi o criză foarte gravă în Statele Unite./ the problems of the Western world will accumulate and multiply în terms of tension. There will be a very serious crisis în the United States.”
Domnul Orbán se referă concret la disonanța între statisticile care ne sugerează că nivelul de trai crește continuu și „sentimentul general este că lumea se înrăutățește continuu. Știrile, tonul știrilor, devin din ce în ce mai întunecate./ the general feeling is that the world is steadily deteriorating. The news, the tone of the news, is getting ever darker.”
Într-adevăr, este o observație pertinentă, care nu are însă un răspuns scurt. Declinul occidentului este mult discutat [și nu doar de azi, de ieri], fără să existe un consens despre ce trebuie făcut sau dacă această decadență există cu adevărat.
Unele studii ne spun că, dintr-un anumit punct de vedere, nivelul de trai al oricărui occidental este dincolo de cel al regilor Angliei din nu-stiu-ce-secol, doar avem Internet, zeci de posturi de televiziune, Facebook și speranță de viață crescută.
În același timp, tot mai mulți tineri nu-și pot cumpără o locuință. Este un fenomen pe care-l observ și unde trăiesc: s-a dublat numărul mașinilor în fața caselor, pentru că odată crescuți, copiii continuă să trăiască în casa părintească, pentru că nu-și permit locuința lor. Domnul Orbán crede că această situație este din cauza declinului spiritual și demografic.
În paralel cu regresul occidental, explică primul ministru maghiar, societățile ne-occidentale au progresat: „civilizațiile rivale au adoptat tehnologia occidentală și au înțeles sistemul financiar occidental, dar nu au adoptat valorile occidentale – și nici nu au intenția de a le adopta/ rival civilisations have adopted Western technology and have mastered the Western financial system, but they have not adopted Western values – and they have absolutely no intention of adopting them.”
Mai precis, în privință accesului la materii prime: „astăzi chinezii produc de cinci ori mai mult decât SUA și de 60 de ori mai mult decât rușii/ today the Chinese are producing five times more than the US and sixty times more than the Russians”.
Iar în privință accesului la energie: „SUA și Europa împreună controlează 35%, unde SUA controlează 25%, în timp ce noi controlăm 10%; rușii controlează 20%, iar Orientul Mijlociu controlează 30%. /the US and Europe together control 35 per cent, with the US controlling 25 per cent, while we control 10 per cent; the Russians control 20 per cent; and the Middle East controls 30 per cent”.
În plus, apreciază dânsul, ar exista dorința premeditată a americanilor de a supune Europa prin controlul accesului la energie ca urmare a faptului că “americanii au lansat noi tehnologii de extragere a materiilor prime și a energiei./Americans launched new technologies for extracting raw materials and energy”.
Astfel, sancțiunile economice pentru Rusia sunt o consecință a acestei dorințe de a substitui energia rusească cu energie americană, mai ales că SUA are capacitatea de a-și impune sancțiunile. Rezultatul pe termen lung ar fi dependența pronunțată a Europei de SUA și o relevanță tot mai mică a UE pe plan international.
Războiul din Ucraina este interpretat tranzactional, cauză -> efect: este consecința directă a refuzului NATO de a satisfice cererile de siguranță ale Rusiei.
„Rușii au formulat o cerere de securitate foarte clară, chiar au scris-o într-un mod rar întâlnit în diplomație, și au trimis-o americanilor și NATO. Au scris că cer ca Ucraina să nu fie niciodată membră a NATO, că Ucraina declară acest lucru, iar NATO însuși asigură Rusia de acest lucru și că ne angajăm să nu plasăm niciodată arme pe teritoriul Ucrainei care ar putea lovi teritoriul rusesc./ The Russians have made a very clear security demand, and have even written it down în a way that is rare în diplomacy, sending it to the Americans and NATO. They have written their demand that Ukraine should never be a member of NATO, that Ukraine declares this, that NATO itself assures Russia of this, and that we undertake to never place weapons on the territory of Ukraine that could hit Russian territory.”
Concluzia primului ministru este că ordinea mondială bazată pe leadership-ul occidentului este pe cale de a se încheia, fiind înlocuită de-facto de o ordine mulți-polară.
Aprecierile domnului Orbán legat de accesul la resursele energetice și materii prime sunt [probabil] corecte, căci dansul se bazează pe numere. La fel, are un dram de dreptate când spune că mulți simt că trăiesc mai rău în ciuda statisticilor pozitive.
Nenumărate studii arată că, într-adevăr, există o amplificare accelerată a decalajului între cei extrem de avuți și cei săraci, în care sute de indivizi au avuții peste țări întregi și peste sute de milioane de oameni la un loc. Astfel de decalaje sunt nesustenabile, iar economiști precum Thomas Pickety discută pe îndelete the fairness of wealth distribution într-o economie capitalistă, de exemplu în recenta sa carte “A brief history of equality”.
Domnul Orbán are probabil dreptate (și) despre noua ordine mulți-polară. China este de ceva vreme o superputere economică, care își folosește surplusul de bani pentru a finanța proiecte masive oriunde apar oportunități, mai ales în Africa și America Latină.
SUA pur și simplu nu au un surplus echivalent de bani. Categoric trebuie regândit modelul în care contează doar valorile occidentale, respectiv ceea ce dânsul definește drep “capacitatea americanilor de a-și alege ceea ce ei identifică ca un imperiu al răului și de a îndemna lumea să treacă de partea bună a istoriei/ the Americans have had the ability to pick out what they identify as an evil empire and to call on the world to stand on the right side of history”.
Actualele eforturi în direcția de diversity, fairness și equity pun într-adevăr într-o altă lumină clasicul American exceptionalism.
Însă, toate astea nu înseamnă absolut deloc că occidentul este condamnat sau că nu există soluții. Domnul Orbán vede viitorul ca pe un joc cu sumă nulă, în care societățile sunt incapabile să învețe și să se adapteze. Că pe un viitor fără inovare, care doar continuă actualele valori și abordări in international relations.
Eu sunt absolut convins că se vor produce noi teorii și noi științe, se vor inventa noi tehnologii și business models, se va crea un întreg ecosistem nou care va rezolva problema accesului la resursele de energie și materii prime.
SUA și UE sunt și vor rămâne participanți esențiali în acest efort. De fapt, chiar dânsul menționează eforturile statului maghiar de a încuraja producția de baterii, deci soluția la pesimisul dânsului este extrapolarea largă a ceea ce ungurii deja fac.
În plus, relațiile internaționale nu sunt întotdeauna a zero-sum game, în care câștigul unuia este pierderea altuia, ci sunt situații de win-win. Un astfel de caz este industria de microelectronică, Taiwan-ul și Corea de Sud produc majoritatea chip-urilor de siliciu [desi întreagă tehnologie a fost practic creată de SUA], în timp ce SUA [și alții] construiesc sisteme din chip-uri.
Categoric, aceste colaborări trebuie construite, nu apar din senin, însă asta nu înseamnă deloc că occidentul este down the drain în mod ireversibil.
Dificultățile curente ale Ungariei
Domnul Orbán apreciază cu mult realism și franchețe că – „Există această problemă că, prin comparație cu alții, armata Ungariei nu pare a fi foarte mare. Există și problema că, în comparație cu PIB-ul marilor țări europene și al SUA, de exemplu, PIB-ul Ungariei pare modest. (…) Ungaria nu ar trebui să nutrească iluzia că, prin sfaturile noastre excelente, vom putea influența evenimentele războiului și strategia Vestului. /There is the problem that, compared to the others, Hungary’s army does not seem to be very big. There is the problem that, compared with the GDP of, say, the big European countries and the US, Hungary’s GDP also looks modest. (…) Hungary should not cherish the illusion that with our excellent advice we will be able to influence the events of the war and the strategy of the West.”
În plus, dânsul consideră că o țară așezată geografic la marginea unor blocuri rivale va fi întotdeauna într-o poziție dezavantajată față de țările din centrul blocului. La aceste dificultăți, dânsul adaugă – „Demografia, migrația, genul, războiul (…) energia și economia. /Demography, migration, gender, war. (…) energy and the economy.”
Categoric, crearea unei relații sănătoase între un stat mic și cele mari și puternice este an ongoing challenge pentru orice uniune sau federație. Așa cum înțeleg eu raporturile între state și statul federal în SUA, este în primul rând de datoria fiecărui stat de a-și purta de grijă – de a sufla în iaurt chiar și când vine direct din frigider, ceea ce domnul Orbán o face dintotdeaună foarte activ și vocal. La fel sunt valide și grijile sale legate de demografie, migrație, război, energie și economie – toate sunt probleme ale lumii occidentale per ansamblul ei.
Singurul element anapoda în lista dânsului este “gender” – căci acesta nu este o dificultate, ci este pur și simplu o realitate a naturii: Ungaria are aceeași proporție de minorități sexuale ca orice alt loc de pe Pământ, asta pentru că natura nu are conceptul de granițe.
„Nu vrem să le spunem cum ar trebui să trăiască; le cerem doar să accepte că în țara noastră tatăl este bărbat și mama este femeie și să ne lase copiii în pace/ We do not want to tell them how they should live; we are just asking them to accept that în our country a father is a man and a mother is a woman, and that they leave our children alone” este până la urmă o problemă ideologică a vremurilor trecute, dar pe care timpul o va rezolva.
Ea va dispare probabil în douăzeci de ani, pe măsură ce are loc schimbul de generații. Spun asta bazându-mă pe faptul că generațiile tinere sunt infinit mai tolerante și accepting decât generația mea și a domnului Orbán când vine vorba de crearea unui spațiu de wellbeing și equal opportunity pentru toți, inclusiv minoritățile sexuale.
Partea a doua a analizei lui Alex Doboli despre discursul lui Viktor Orbán la Bálványos va fi publicată marți, 23 august.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Dincolo de„ unduirile” personale ce ofera tot felul de interpretari ale discursului lui Orban(cel de la Tusnad ) adresat , in esenta , cetatenilor romani de etnie maghiara , intrega constructie textuala este un fake , o gogoasa politica , ce nu se refera decit la partea sentimentalist nationalista atit de usor atinsa atunci cind cunosterea subiectelor este limitata .Daca ne raportam doar la atingerea scopului , atribuit acestui discurs, vedem cum telul a fost atins doar partial el fiind perceput ca adevar doar de foarte putina lume .„Mai mare daraua decit ocaua ”putem spune acum cind textul cu pricina deja a intrat in uitare si inca „ visatorul” Orban se duce la Bruxelles spre a cere fonduri .Privelistea folosita cu ocazia vizitei in rindul conservatorilor republicani si alianta , de prietenie , mult discutata , va disparea in neantul erorilor politice aidoma celebrei imagini ce ni-l arata pe cel ce cindva era seful PSD. Pariul a fost si atunci si se pare ca este si acum (s-a schimbat doar un singur actor )pierdut .Probabil poza de presa ce a facut inconjorul lumii ni-l arata pe fostul Presedinte al SUA usor depasit de „alura ”actualului premier maghiar , cel atit de mult aplaudat in America . Din acel moment jocul se schimba si Orban nu are decit sansa modificarii discursului .Interventia FBI si ultimile declaratii ale fostului vicepresedinte al SUA in mandatul TRUMP ,miximizeaza intrarea, in anul 2024, in competitia electorala, a fostului Presedinte si duce in derizoriu demersurile premierului Ungariei .Dupa cum bine vedem UE ii lasa lui Orban„ usa deschisa ”singura necunoscuta fiind perioada temporala in care lui Orban i se mai accepta impotrivirea totala . Razboiul din Ucraina a modificat radical si va modifica nu numai atitudinea Ungariei si a Premierului ei , ci si atitudinea multor alte natiuni .Asocierea cu Rusia este perdanta asa cum dealtfel se va intimpla si in SUA .Daca ne reintorcem la discurs el nu este altceva decit o etapa ce reprezinta doar un final si nicidecum un nou inceput . Practic prin acest discurs Orban si-a limitat viitorul politic el neputind sustine , la infinit, aceste neadevaruri ce au fost exprimate la Tusnad .Pentru moment „gogosile de la Tusnad ”pot fi crezute de un anumit electorat dar pe masura ce cetateanul decanteaza zicerea ,atitudinea pro se va schimba in contra .