În Justiție, la fel ca în administrație sau energie, există grupuri bine organizate, care vor să-și extindă influența și să-și impună punctele de vedere, un fel de rețele bine întreținute de filiere politice, dar nu numai.
Felul în care s-au desfășurat alegerile pentru viitorul Consiliul Superior al Magistraturii conturează și mai clar existența facțiunii care a făcut jocuri importante după 2017, când a început contra-reforma în Justiție.
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) este o instituție cheie în arhitectura statului de drept, pentru că aici se iau decizii vitale legate nu doar de funcționarea imediată a Justiției autohtone, ci și de viitorul acesteia.
CSM propune președintelui numirea și eliberarea din funcții a judecătorilor și a procurorilor, pedepsește disciplinar magistrații, inclusiv prin eliminarea lor din sistem, cum s-a întâmplat cu judecătorul Cristian Danileț. De asemenea, dispune promovarea judecătorilor și a procurorilor și aprobă măsurile pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi pentru instanțe și parchete.
Toate aceste atribuții fac din Consiliul Superior al Magistraturii o trambulină pentru unii și o cale de eșec pentru alții. Nu este, însă, vorba despre trepte meritocratice, ci despre un organism care funcționează oscilant, cu efecte distorsionante asupra justiției în particular și asupra întregii societăți în general.
Judecătorii și procurorii din toată țara trimit în Consiliul Superior al Magistraturii oameni pe care îi consideră reprezentativi pentru breasla lor și care se aleg doar din șase în șase ani.
Cei 10 judecători și 4 procurori aleși ar trebui să fie nu doar exponenți ai unui cod moral exemplar, ci și profesioniști necontestați, oameni curioși, care citesc mult și știu în ce parte se mișcă lumea.
Ar trebui să fie niște autorități în domeniul lor, pe care președintele României să nu-i poată ignora, așa cum a făcut cu actualul CSM atunci când a primit avize negative pentru procurorii-șef propuși.
Consiliul Superior al Magistraturii este, în final, un barometru al Justiției autohtone. Adesea cei mai merituoși fie refuză să se implice într-o competiție despre care nu sunt siguri că e corectă, fie consideră că CSM e un loc al compromisului, riscant pentru onorabilitatea lor.
La fel ca în politică, în vârful piramidei ajung mai degrabă mediocrii, decât geniile.
Sunt împinși în față diletanții în plină afirmare și oamenii ușor de șantajat, care se conformează repede, loialiști ai unor cauze ascunse. În același timp, se fac eforturi să fie eliminați militanții statului de drept, reformiștii, cei care nu au nevoie de proptele politice pentru a avansa în carieră.
Acest tablou este conturat de recentele alegeri pentru CSM, cărora li s-au adăugat, la limita legii, dacă nu cumva în afara ei, prelungiri.
Citește și: Judecătoarea Sorina Marinaș: „Acest CSM în fața cui răspunde?”
Un tur doi în favoarea rețelei magistraților antireformiști, rețea formată din judecători și procurori verificați, oameni care nu fac mofturi când primesc sarcini politice, care se mulează pe dorința clientului și care mai apoi primesc recompense importante. Sunt prea multe exemple în această categorie.
Turul al doilea de alegeri din CSM este menit să-i scoată din cursă pe magistrații care și-au demonstrat atașamentul față de statul de drept și disprețul față de jocurile subterane și care au obținut suficiente voturi pentru a face parte din Consiliu.
Rețeaua folosește abuziv legislația pentru a-și conserva puterea și influența împotriva lor. Este vizată judecătoarea Ramona Grațiela Milu, de la Curtea de Apel Brașov, care a adunat 361 de voturi, foarte cunoscută pentru pozițiile ei tranșante împotriva modificărilor făcute de fostul lider PSD Liviu Dragnea pentru a scăpa de închisoare.
Milu a devenit unul dintre dușmanii Rețelei fiindcă sapă la rădăcina abuzurilor și a exceselor legislative care continua să greveze asupra statutului magistraților. Ea este contestată de un fost procuror, care s-a transformat de curând în judecător, Adrian Glugă (346 de voturi).
Contestația lui pornește de la argumentul că niciunul dintre ei nu are o majoritate calificată, adică jumătate plus unu (392) din numărul total al judecătorilor care votează (783), cu toate că regula nu vorbește despre majorități calificate. În plus, pentru ca peisajul să fie și mai clar, în cazul procurorilor nu au fost acceptate contestațiile.
Contestațiile se referă la magistrați care pot forma o breșă în Rețea. E și cazul judecătorului Mihai Ghica din Cluj, care l-a condamnat la închisoare pentru corupție pe primarul Cătălin Cherecheș de la Baia Mare.
Rețeaua are nevoie de putere pentru a-și atinge obiectivele personale și de grup. Cei care se strâng sub umbrela acestei rețele sunt adesea cei care au făcut compromisuri, care au pete imposibil de ascuns, care au acumulat datorii pentru a ieși din situații dificile și care acum trebuie să le ramburseze prin gesturi care arată adesea un mare dispreț pentru profesia de magistrat.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Dincolo de parerile personale , afisate in Media, pe subiectul in cauza, nu intelegem unde este ilegalitatea demersului .Atita timp cit Judecătorii și procurorii din toată țara trimit în Consiliul Superior al Magistraturii oameni pe care îi consideră reprezentativi pentru breasla lor și care se aleg doar din șase în șase ani si atita timp cit votul a confirmat majoritatea necesara (lupta a fost strinsa ) nu intelegem impotrivirea unora sau altora . Mereu vor exista nemultumiti . In rest folosirea epitetelor ce fac din diferitii participanti tinte mediatice nu credem ca reprezinta normalitatea .
Independenta Justitiei este dreptul noastru, al oamenilor, la o justitie independenta (de politic, de coruptie, de orice interes) si Nu dreptul
judecatorilor de a face orice. Pentru ca multi nu inteleg asta, nu exista o practica unitara. De aici, nici incredere in justitie. Fara increderea oamenilor in justie, nu exista “justitie”. Unde justitie nu este, nimic nu este.