Parlamentul Țărilor de Jos a adoptat o rezoluţie potrivit căreia guvernul de la Haga nu ar trebui să voteze pentru aderarea României şi a Bulgariei la Spaţiul Schengen.
Rezoluția a venit după ce marți, Parlamentul European a votat cu o largă majoritate o rezoluție de sprijin pentru România și Bulgaria, dar eurodeputații din partidul premierului Rutte s-au abținut. Să fie acesta sfârșitul drumului? Vom rata și Consiliul JAI din decembrie?
Ar fi îngrijorător, pentru că, dacă ratăm această oportunitate, aderarea se va prelungi până la orizontul unui deceniu, dată fiind planificata reformare a Spațiului Schengen.
Votul de la Haga este o veste rea. Dar încă nu este totul pierdut.
Citește și: Parlamentul olandez nu vrea ca România şi Bulgariei să intre în Schengen
Guvernul olandez încă își mai poate schimba opinia, după cum a spus chiar premierul Mark Rutte în parlamentul țării sale, după o actualizare a monitorizării MCV și o „lărgire” a misiunii de evaluare pe Schengen, pe care Haga o consideră acum insuficientă.
Există însă un obstacol: Bulgaria nu are guvern, ceea ce pune sub semnul întrebării evaluările MCV și Schengen.
Politic vorbind, avem câteva avantaje dar și o problemă
Avantajul nostru constă exact în logica în care Uniunea Europeană a intrat după primele luni ale pandemiei și mai cu seamă după invadarea Ucrainei de către Rusia: cea a întăririi și aprofundării integrării europene.
Albania și Macedonia de Nord au primit undă verde pentru începerea negocierilor, Ucraina și Republica Moldova au devenit candidate la aderare, a fost constituită Comunitatea Politică Europeană.
Toate acestea arată că liderii europeni au înțeles că numai împreună pot răspunde provocărilor prezentului. O respingere a aderării la Spațiul Schengen pentru România și Bulgaria – și încă prin decizia unui singur stat membru – ar contrazice flagrant toate aceste tendințe din Uniunea Europeană și, în general, din tabăra occidentală.
Alte argumente politice solide sunt felul în care România a gestionat criza refugiaților, dar și sprijinirea exporturilor ucrainene, mai ales a produselor agricole.
Contează foarte mult sprijinul formulat explicit de Franța și Germania, și – poate, pe cale de consecință – faptul că niciun alt stat membru în afară de Țările de Jos nu mai formulează obiecții. În Consiliul UE, statele evită pozițiile solitare.
Marea problemă o reprezintă contextul intern din Țările de Jos
Coaliția condusă de Mark Rutte, formată după alegerile din martie 2021, este foarte fragilă. Există în țară o nemulțumire generală legată de imigrație și partidele sunt foarte atente să nu cumva să sufle în pânzele extremei drepte. Sigur că problema nu este migrația din România – românii care au vrut să meargă în Europa sunt demult acolo și oricum, ei se bucură de toate drepturile cetățenilor europeni.
Problema olandezilor este cu migranții din afara UE, care umplu centrele de azil. Dar deși România nici măcar nu se află pe marile rute ale migrației, există această percepție negativă în societatea olandeză. Nu o putem schimba acum. Am fi putut face mai mult în trecut, dar nu despre asta e vorba în acest moment.
Să recunoaștem însă un adevăr dureros: afirmațiile recente ale europarlamentarului german de extremă dreapta Guido Reil, potrivit cărora România și Bulgaria n-ar trebui să se afle nici măcar în UE, darămite în Spațiul Schengen, sunt în linie cu gândirea multor alegători, inclusiv din Țările de Jos. Iar politicienii sunt atenți la aceste nuanțe.
Și mai e ceva: acest vot cu unanimitate în Consiliul UE ne arată în splendoarea ei acea „Europă a Națiunilor”, la care visează unii precum Guido Reil și prietenii săi ultranaționaliști și suveraniști. Este de ajuns un stat (sau un partid din coaliția de guvernare a unui stat) și orice decizie europeană se blochează.
Iată de ce suveraniștii nu vor în ruptul capului să accepte renunțarea la unanimitate. Pentru că unanimitatea este calea sigură spre blocarea Uniunii Europene. (Viktor Orban o știe foarte bine, de altfel).
Ce poate face România?
În niciun caz, să nu treacă la represalii împotriva Țărilor de Jos, așa cum au sugerat politicienii exaltați. Nu ne-ar folosi la nimic, ba ne-ar face și un mare rău pe termen lung (poate le-ar folosi politicienilor populiști, dar aceasta e altă discuție).
Citește și: Robert Sighiartău (PNL) amenință Olanda: Să vorbim mai mult despre mafia din Rotterdam
Încă se mai pot repara legile justiției, chiar dacă acum au ajuns la Curtea Constituțională și încă se poate repara legea avertizorului de integritate. Ar fi un semnal excelent, dar coaliția majoritară de la București nu pare deloc fericită să dea drumul la independența Justiției de dragul Schengen. Mai bine fără.
În plan european, trebuie discutat în continuare cu guvernul de la Haga, dar nu e suficient.
Este cel puțin la fel de important să ne asigurăm că Țările de Jos nu-și găsesc aliați care să voteze și ei împotriva noastră. Haga trebuie să rămână izolată.
De altfel, rezoluția parlamentului olandez spune că guvernul nu ar trebui să voteze pozitiv aderarea României și Bulgariei. Mark Rutte se poate folosi de ea pentru a bloca extinderea. Dar la fel de bine o poate respecta, în litera ei, abținându-se de la vot. Există această posibilitate în Consiliul UE, atunci când este necesar un vot în unanimitate. Abținerea nu împiedică luarea unei decizii.
Însă, dacă în zilele următoare vom primi un mesaj negativ și din altă capitală, atunci situația se va complica enorm.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
