duminică, 24 octombrie 2021
spot_img
AcasăSubiectivOpiniiRocada Rusească

Rocada Rusească

Din câte se vede până acum, campania internă de alegere a președintelui PNL naște pasiuni și tensiuni, fiind concomitent și cea mai atipică de după 1990. Aceasta datorită virulenței mesajelor și metodelor folosite de unii candidați, cât și a implicării evidente a președintelui Klaus Johannis.

Dar ar fi poate utilă o rememorare a situațiilor similare precedente. Una din temele principale de la care s-a pornit este cea a separării funcției de lider de partid de cea de prim-ministru, contrar prostiilor afirmate în public de unii, cumulul celor două funcții nu este o obligație în nici una din statele UE. Este o cutumă, adică o practică, nu o obligație legală. Cutuma o aveam și noi și până în 1947 și a fost respectată aproape întotdeauna.

După 1990, nu toți premierii au fost și liderii partidelor de guvernământ. Cei care au cumulat aceste două poziții sunt (în ordine cronologică): Adrian Năstase, Călin Popescu-Tăriceanu, Emil Boc, Victor Ponta, Viorica Dăncilă și Ludovic Orban.

Se tot vorbește că la PNL se repetă situația de la PSD, referitor la separarea funcțiilor. În spațiul Uniunii Europene există și excepții, unde ne încadrăm și noi. Vorbim despre Franța, Germania, Belgia, Slovacia, Luxemburg, Polonia, Lituania și Italia. Lituania și Italia, care au premieri ce nu sunt lideri de partid. Tot în spațiul european avem situații în care foștii prim-miniștri au devenit ulterior președinți. În Italia a fost Francesco Cossiga, în Portugalia Mario Soares și Anibal Cavaco Silva, în Grecia Constantin Karamanlis, iar în Franța Jacques Chirac.

Dacă tot ne raportăm la Franța, avem cazuri de foști prim-miniștri deveniți președinți și până în 1940. Este imortant de menționat acest lucru, deoarece până la Constituție din 1958, Franța era o republică parlamentară, președintele fiind mai mult decorativ. Vorbim despre Adolphe Thiers, Jean Casimir Perier, Emile Loubet, Armand Fallieres, Raymond Poincare, Allexandre Millerand și Gaston Doumergue.

Situația alegerilor interne din PNL este complicată datorită caracterului oarecum bicefal al puterii, Ludovic Orban fiind președintele partidului, iar Florin Cîțu prim -minstru. Bicefalitatea se datorează demisiei lui Orban din funcție de prim- ministru. S-a ajuns la o situație identică cu cea din PSD.

Unii susțin că Ludovic Orban ar fi trebuit să demisioneze și din funcția de lider al partidului datorită eșecului suferit în alegeri. Nu putem spune că este un eșec. După 1990 a fost un singur caz când un lider de partid a demisionat datorită scorului electoral, acest caz fiind cel al Alinei Gorghiu, după rezultatele catastrofale din 2016. Aceasta a fost impusă de Johannis și baronii partidului, fiind considerată mai manevrabilă decât Ludovic Orban. În 2017, șeful statului l-a dorit pe Cristian Bușoi la conducerea PNL. După cum se vede, domnia sa dorește numai persoane supuse lui ca lideri de partid.

Probabil așa înțelege noțiunea de partid prezidențial și dorește să creeze unul, ca multe după 1990. Partidele prezidențiale sunt caracteristice mai degrabă unor state autoritare. Să ne uităm în Rusia sau ce se întâmplă cu Partidul Republican din SUA, transformat în partid prezidențial de Donald Trump, un lider cu certe înclinații dictatoriale. Numai că sunt semne că un partid prezidențial este oarecum depășit. Să ne amintim episodul alegerilor interne ale PDL din 2012, când partidul s-a răsculat împotriva lui Traian Băsescu, și l-a votat președinte pe Vasile Blaga, nu pe favorita prezidențială, Elena Udrea.  

Între 2014 și 2017, PNL era partid de opoziție și nu se opunea folosirii resurselor guvernamentale în campania internă, cum face acum Florin Cîțu. Sprijinul lui Johannis pentru Bușoi și Gorghiu a fost totuși mai discret decât acum. Unul dintre aspectele cele mai îngrijorătoare este implicarea Alinei Gorghiu în tabăra Cîțu. După ce că a făcut partidul praf în 2 ani, în prezent obrăznicia ei nu are limite. Trecutul ei este foarte eleocvent. A avut relații apropiate cu celebrul infractor condamnat Mihail Vlasov. Coordonatorul său de doctorat a fost celebrul Tudorel Toader, iar soțul ei este un alt personaj controversat, Lucian Isar.

A colaborat bine cu celebrul Ciordache în mutilarea legilor Justiției și a Codurilor. Parcă nu ne mai mirăm de ce domnul Johannis este așa de pasiv în acest domeniu și numește în funcții unele persoane controversate. A numit-o pe Georgiana Hossu. În prezent cuscrul șefului DNA, Crin Bologa, domnul Septimiu Țurcaș, fost primar PNL în Șimleul Silvaniei, a fost condamnat definitiv în decembrie 2020. Seamănă cu condamnarea soțului fostei șefe a DIICOT. Tot din Sălaj sunt domnii Bode și Helwig. Șeful CSM e din același județ cu domnul Cîțu, iar tatăl său este primar PNL de Govora. Ce coincidențe. Iar facem dinastii ?

Eduard Helwig a fost consilierul lui Dudu Ionescu la MAI. Domnul Dudu Ionescu a fost până în 2000 la PNȚ, ulterior la PC și-n 2008 la PDL. L-a luat și pe domnul Helwig cu el. Nașul de cununie al domnului Helwig este domnul Dudu Ionescu, consilier la Cotroceni, Șeful Comunității Naționale de Informații. Helwig a fost adus în PNL de Adina Vălean, soția lui Crin Antonescu, unul dintre promotorii USL. Destui din foștii și actualii consilieri prezidențiali sunt oamenii promovați de Crin Antonescu.

Acum, DNA a început să îi ancheteze și pe cei din aripa Orban. Cam cusut cu ață albă. Băsescu nu a făcut așa ceva în 2012. Tot cu cântec a fost și anchetarea lui Ludovic Orban de către DNA în 2016. Până la urmă acesta și-a dovedit nevinovăția. Din câte se vede unii nu învață nimic din greșelile trecutului. Domnul Cîțu îl critica pe domul Orban că s-a înconjurat de persoane dubioase, dar aceste persoane sunt foarte frecventabile dacă au trecut în tabăra lui. Se pare că domnul Johannis este ghidat de unele coterii PDL- PNȚ – PC.

Azi se fac 3 ani de la 10 august 2018 și nu s- a întîmplat aproape nimic. România Educată și mult clamata reformă constituțională ale domnului președinte sunt minunate, dar lipsesc cu desăvârșire.

Mi se pare că președintele Johanis face un joc ciudat sau murdar, nu știu dacă conștient sau nu. Nu degeaba i-a spus Traian Băsescu premierul Grivco. Datorită faptului că până în 2014 nu a fost implicat în politică la nivel national, cred că îi scapă multe aspecte.

Este clar că îl dorește pe Florin Câțu la cârma PNL pentru a – i ține locul cald peste 3 ani. Cred că dorește să fie prim – ministru, Exact procedeul lui Vladmir Putin, când a făcut rocada cu Dmitri Medvedev. Probabil a început să îi placă modelul. Așa e când ai în anturaj pe sora unui politician moldovean rusofil

Peste 3 ani nu va mai putea candida la președinție și se gândește să obțină în schimb o altă funcție, la nivel national sau european. La nivel national e mai ușor. Ca să fie prim- ministru, va trebui păstrată o majoritate parlamentară de dreapta. Dacă nu, devine dânsul președintele PNL. Oricum ar vrea la Cotroceni o persoană ascultătoare și nu prea inteligentă. Eu am două bănuieli, una de gen masculin și alta de gen feminin.

”Pentru a deveni stăpân, politicianul pozează în servitor”  — Charles de Gaulle

”Dacă te temi de un complot, organizează-l; în felul ăsta toţi cei care ar putea adera la el cad sub controlul tău”  –  Umberto Eco

”În politică, nimic nu este mai de admirat decât o memorie proastă”  – John Kenneth Galbraith

”Cu cât regula e mai strictă, cu atât capul care a conceput-o e mai prost”  – Jean de la Bruyere

Ovidiu Maican
Lector universitar doctor, Departamentul de Drept Academia de Studii Economice - Bucureşti
ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE