Potrivit Deutsche Welle, comunitatea turcă din Germania a sărbătorit în această săptămână împlinirea a 60 de ani de la acordul de recrutare dintre Germania și Turcia.
Un punct de vedere foarte personal al lui Erkan Arikan:
Există evenimente la care jurnalistul se duce numai dacă nu are încotro. Ceremonia dedicată acordului de recrutare dintre Germania și Turcia, parte esențială în biografia mea, nu face câtuși de puțin parte din această categorie a deplasărilor indezirabile.
În septembrie 1969, când tatăl meu lua drumul Germaniei în calitate de ”Gastarbeiter” (muncitor invitat, n.r.), eram un țânc de șase luni. Planul său era să lucreze câțiva ani, să pună bani de-o parte și apoi să revină în țara de origine, unde își lăsase copilul și soția. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg. Pentru tata, depărtarea de familie s-a dovedit copleșitoare. Așa că, pe 18 aprilie 1970, a venit rândul meu și al mamei să plecăm la Berlin, orașul care avea să ne devină patrie.
”Am chemat la noi muncitori și au venit oameni”
Grădiniță, școală, facultate. Am pășit cu fruntea sus în noua viață, amintindu-mi tot timpul sfatul pe care mi l-a oferit tata: ”Bagă de seamă, tu trebuie să tragi de două ori mai mult decât nemții”, spunea el.
Articolul integral, pe Deutsche Welle!
