Ucraina și mai apoi Georgia și Republica Moldova au semnat cererile de aderare la Uniunea Europeană, fiind mai aproape ca niciodată de obținerea statutului de state candidate la aderarea în UE. Acesta este însă doar începutul procesului îndelungat și complex de aderare, care poate dura ani de zile, arată experții în relații internaționale consultați de PressHUB.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski a semnat luni, 28 februarie, cererea de aderare la Uniunea Europeană, în timpul primei runde de negocieri ruso-ucrainene din Belarus. Zelenski a spus că țara ar trebui să fie primită în Uniunea Europeană în procedură de urgență.
Câteva zile mai târziu, Georgia și Republica Moldova au făcut primul pas spre aderarea la Uniunea Europeană, sub presiunea atacului neprovocat și nejustificat lansat de regimul lui Putin în Ucraina. Maia Sandu a semnat joi cererea de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, după ce, în aceeași zi, liderii Georgiei au făcut același lucru.
Am stat de vorbă cu Sergiu Mișcoiu, cercetător și profesor universitar la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, care a explicat ce înseamnă acest demers pentru Ucraina, dar și ce urmări ar putea avea o integrare realizată „pe repede înainte”.
Cererea de aderare, importanță simbolică
Semnarea cererii de aderare la Uniunea Europeană este interpretată de profesorul Sergiu Mișcoiu ca un gest simbolic al președintelui ucrainean, care nu exclude un lung și anevoios proces de aderare.
„Pașii pe care Ucraina trebuie să îi urmeze pentru a adera la Uniunea Europeană sunt cei prevăzuți de tratatele Uniunii Europene și în mod evident constă în existența unui teritoriu nedisputat – care nu este cazul Ucrainei în momentul de față –, constă în adoptarea acquis-ului comunitar (un corp de legislație ce cuprinde totalitatea drepturilor și a obligațiilor comune care decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene – n.red.), negocierea pe dosare. Este un proces foarte îndelungat și complex, așadar importanța pe moment este evident simbolică, arătându-se prin gestul acesta faptul că Ucraina dorește să aibă alt destin internațional decât cel care o leagă de Rusia.
S-a făcut un amalgam între aderarea la Uniunea Europeană și procedura de urgență privind dobândirea statutului de țară candidat la aderarea la Uniunea Europeană. Acest statut poate fi obținut de Ucraina, aici există o flexibilitate mai mare din partea Uniunii Europene”, a comentat profesorul UBB Cluj.
Citește și: Moștenitorii haosului. Războiul dincolo de Ucraina
Avantajele preaderării
Acest prim pas are avantaje incontestabile pentru statele care aspiră la aderarea la Uniunea Europeană. Obținerea statutului de stat candidat ar permite Uniunii să desfășoare o serie de mecanisme de ajutorare a Ucrainei și să ofere finanțare prin programe de preaderare, a mai arătat Sergiu Mișcoiu.
Obținerea statutului de candidat la Uniunea Europeană de către Ucraina nu poate avea însă consecințe asupra conflictului actual, este de părere cercetătorul clujean: „Statele vestice au recunoscut dreptul Ucrainei la independență și au condamnat Rusia, Uniunea Europeană trimite ajutoare, inclusiv arme în Ucraina pentru a o sprijini în demersul său de apărare. Nu cred că s-ar schimba lucrurile într-o manieră radicală, însă gestul Ucrainei arată că locul acesteia este în sfera vestică”.
„Nu putem vorbi de mai puțin de cinci ani până la aderare”
Un orizont de timp în care Ucraina ar putea deveni stat membru al Uniunii Europene este greu de anticipat, acesta fiind strâns legat de deznodământul invaziei ruse. Situația din Ucraina este în continuă dinamică, iar varianta unui război de durată scurtă este tot mai puțin probabilă.
„E foarte dificil de anticipat când ar putea deveni stat membru. În condițiile în care acest conflict ar avea un deznodământ rapid, să spunem că s-ar semna un armistițiu și s-ar delimita în mod clar teritorial ceea ce rămâne din Ucraina și ceea ce va fi sub o formă sau alta asumat de Federația Rusă, în condițiile în care aderarea ar urma o procedură rapidă, care nu există în tratatele constituționale, nu putem vorbi de mai puțin de cinci ani până la aderare, acesta fiind un scenariu foarte optimist”, a conchis Sergiu Mișcoiu.
Rezoluție pentru aderare, adoptată de Parlamentul European
Subiectul l-am dezvoltat ulterior cu profesorul de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj Valentin Naumescu, care ne-a explicat cum a fost perceput gestul președintelui Zelenski de statele din vestul Europei, care sunt următorii pași spre aderare, dar și cum a schimbat conflictul din Ucraina percepția liderilor europeni cu privire la securitatea UE.
„Cred că este și posibil, și probabil ca Ucraina să primească statut de țară candidată. Parlamentul European s-a exprimat deja cu un vot favorabil, a fost adoptată o rezoluție, care nu are caracter obligatoriu, ci este mai degrabă o declarație politică în favoarea susținerii aderării Ucrainei. Discuțiile cu caracter decisiv se vor purta în Consiliul Uniunii Europene. Aderarea propriu-zisă este un proces ceva mai îndelungat și, chiar dacă se va dori o procedură specială, aceasta tot va cere un timp. Deocamdată, trebuie să ne concentrăm pe obiectivul de etapă, de a lua decizia începerii negocierilor de aderare și a încadrării lor în categoria statelor candidate la aderare, așa cum sunt și statele din Balcanii de Vest”, a afirmat expertul în relații internaționale.
Statele vest-europene, reținute
Șefii de stat din opt țări din Europa Centrală și de Est au cerut luni tuturor statelor membre ale Uniunii Europene să acorde Ucrainei imediat statutul candidată la UE. Țările semnatare sunt Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și Slovenia. Tot luni, președintele Klaus Iohannis își arăta susținerea pentru „integrarea deplină a Ucrainei în UE”. Președintele Iohannis adăuga pe listă Republica Moldova și Georgia.
În ceea ce privește liderii statelor vest-europene, declarațiile publice vizavi de cererea Ucrainei au fost timide, a arătat Valentin Naumescu.
„Am văzut declarații încurajatoare de la nivelul Comisiei Europene – a președintei Comisiei Europene –, am văzut declarații încurajatoare de la nivelul Parlamentului European. E drept că nu am văzut încă poziționări foarte clare din partea statelor vest-europene, dar sunt optimist că, în cele din urmă, va prevala această dorință de a ajuta Ucraina, cel puțin din perspectiva politică, și de a-i conferi acest statut de țară candidată”, a declarat profesorul clujean.
Cât de pregătită este în mod real Ucraina pentru aderare?
Dincolo de dorința mutuală de aderare în Uniunea Europeană, realitatea este că Ucraina nu îndeplinea criteriile de aderare – cunoscute sub denumirea de „criteriile de la Copenhaga” – nici înaintea conflictului cu Rusia și nu le îndeplinește nici în prezent, arată expertul clujean.
„Trebuie să fim lucizi și realiști, pe standardele și criteriile de aderare normale, cele de dinaintea războiului, toate analizele arătau că Ucraina mai are de lucru pentru a îndeplini standardele de țară membră a Uniunii Europene.
Dacă se va dori și se va putea adopta o procedură specială, accelerată sau simplificată, nu putem spune în acest moment, asta va depinde de bunăvoința politică, în special a statelor vest-europene, dacă vor dori să accepte ca oportună reducerea standardelor și a criteriilor obișnuite de aderare la Uniunea Europeană, pentru a ajuta Ucraina și eventual Republica Moldova și Georgia să adere mai repede.
În acest moment, nu e un secret pentru nimeni, aceste state nu au cum să îndeplinească standardele”, a precizat Naumescu.
Invazia Ucrainei, o „trezire la realitate” pentru UE
Invazia Ucrainei a reprezentat un moment de cotitură pentru Uniunea Europeană, care pentru prea mult timp „a închis ochii” în fața regimului lui Vladimir Putin din considerente economice, dar și din cauza dependenței de gazul rusesc, este de părere cercetătorul UBB.
„Cred că cea mai amară lecție pe care a primit-o Uniunea Europeană este aceea a închiderii pentru prea mult timp a ochilor în fața regimului din ce în ce mai agresiv și mai amenințător al lui Vladimir Putin. A fost multă naivitate și prea multă vreme a durat această naivitate în raport cu Rusia. (…) Rusia are un regim agresor și criminal. Rusia a pornit războiul împotriva Europei și a ordinii de securitate. S-au făcut multe compromisuri în relația cu Rusia, în principal din cauza considerentelor economice, comerciale și a celor energetice.
Vedem și semne bune aici. Cea mai relevantă transformare este această aproape revoluție a politicii externe și de securitate a Germaniei, marcată de discursul excepțional, impecabil al cancelarului Olaf Scholz, duminică, în parlamentul de la Berlin, și care arată că Germania s-a trezit în relația cu Rusia, a înțeles că așa nu se mai poate continua.
Berlinul a spus foarte clar că dorește să pună punct dependenței energetice de Rusia și chiar a alocat o anvelopă financiară uriașă pentru a crea politici și programe prin care Germania să devină independentă energetic de Rusia în anii următori, plus o alocare financiară foarte importantă pentru militarizarea Germaniei în sensul înzestrării și dotării cu armament modern, performant și a creșterii nivelului de pregătire a trupelor germane în cadrul NATO.
Acesta este un punct de cotitură foarte important în politica Germaniei și este clar că această trezire a Berlinului în relația cu Rusia s-a produs din cauza războiului declanșat de Vladimir Putin în Europa. Sunt semne că Uniunea Europeană a învățat ceva din lecția acestui compromis, a tolerării vreme îndelungată a regimului Putin, care se află la putere în 22 de ani”, a conchis profesorul Valentin Naumescu.
Citește și: INVESTIGAȚIE. Centru-fantomă pentru recuperarea femeilor traficate
„NATO e mai valabil și mai important pentru noi ca oricând”
În final, profesorul clujean a subliniat importanța NATO în contextul actual, ceea ce îi contrazice pe cei care nu demult descriau Alianța ca fiind „în moarte cerebrală”.
„Aș vrea să amintesc că nu sunt decât 12 luni de când președintele Macron ne spunea că NATO este «caduc», pentru că a fost înființat în timpul Războiului Rece pentru a se opune Uniunii Sovietice și pentru că Uniunea Sovietică astăzi nu mai există, NATO este depășit. Iată că astăzi se dovedește că NATO e mai valabil și mai important pentru noi ca oricând. S-a declarat că NATO este în moarte cerebrală, tot de către președintele Macron, iată că nu este în moarte cerebrală. S-a declarat de asemenea că Franța dorește să lucreze cu Rusia la o nouă ordine de securitate care să includă Rusia, iată că era o iluzie”, a mai arătat profesorul clujean.
