Cercetările de la Kremlin desfășurate înainte de invazie au sugerat că Ucraina era un teren fertil pentru subversiune. Dar șocul războiului poate transforma dorința ucrainenilor de a rezista în moduri imprevizibile. scrie rusi.org.
„În timp ce armata rusă este capabilă să învingă forțele armate ucrainene, perspectiva ocupării unei țări ostile constituie un pariu major pentru Moscova. Pentru a evalua cu exactitate de ce președintele Vladimir Putin a ajuns la concluzia că ar putea invada și ocupa Ucraina, este necesar să se ia în considerare modul în care oficialii ruși au înțeles populația ucraineană și structura ei politică, economică și socială în ajunul invaziei”, scriu Nick Reynolds and Dr Jack Watling.
Cei doi analizează sondajele de opinie efectuate în toată Ucraina în februarie 2022 și comandate de Serviciul Federal de Securitate (FSB) al Rusiei și care arată cum priveau oficialii ruși Ucraina în timp ce își planificau invazia și ce ar putea însemna aceasta pentru traiectoria unei ocupații ruse.
Citește și: Să ne ferim de concluzii pripite. Despre reacția UE și căderea Ucrainei
Serviciul al cincilea al KGB a fost responsabil de contrainformații pe teritoriile fostei Uniuni Sovietice. Când KGB a devenit FSB în anii 1990, iar aceste teritorii au devenit state independente, Serviciul Cinci s-a transformat într-o agenție de informații care vizează vecinii Rusiei.
Departamentul său pentru Informații Operaționale este responsabil pentru compilarea datelor despre vecinii Rusiei, iar Direcția a IX-a, care vizează Ucraina, a supravegheat colectarea de informații despre societatea ucraineană pentru a informa luarea deciziilor în Rusia.
40% dintre ucraineni spuneau înainte de invazie că nu vor apăra țara
Potrivit sondajelor, la începutul lunii februarie, ucrainenii erau, în general, pesimiști în ceea ce privește viitorul și nu aveau încredere în politicieni, partide politice sau în majoritatea instituțiilor interne ale Ucrainei.
Principalele lor preocupări au fost în mare parte inflația și costul vieții, ambele fiind percepute a fi în creștere, scrie rusi.org.
„Încrederea în președinte era la doar 27%, cu 67% din populația Ucrainei neîncrezătoare. Președintele Volodymyr Zelenskii avea ote slabe de aprobare, la −34, dar o proporție mare de ucraineni intervievați declarau, totuși, că îl vor vota în fața altor candidați.
Armata ucraineană, atât obișnuită, cât și de rezervă, se bucura de mare încredere, cu 68% din populație susținere, la fel ca și veteranii militari, în timp ce guvernele regionale și municipale aveau doar 40% încrederea populație.
Alte instituții au obținut de cifre de aprobare care variau de la mediocre la slabe, inclusiv poliția, la 28%, și serviciile de securitate internă, la 23%. Încrederea în Rada – parlamentul ucrainean – și în partidele politice era extrem de jos, de 11%, respectiv 8%. Și când a fost vorba despre disponibilitatea de a servi în armată sau de a rezista în alt mod unei invazii străine, 40% dintre respondenți au declarat că nu vor apăra Ucraina”, scriu Nick Reynolds and Dr Jack Watling.
Putin a jucat la noroc
Problema cu sondajele privind atitudinile sociale este că acestea sunt o imagine a unui moment în timp. FSB are date despre tendințele sociale din Ucraina din 2006, dar acestea sunt valabile în condiții stabile.
„Dar o schimbare seismică a contextului poate provoca variații majore în sentiment și atitudini. Atacurile aeriene, chiar și atunci când sunt limitate la lovituri de precizie asupra țintelor militare, au fost percepute istoric extrem de negativ de către populațiile civile supuse acestora, care, de asemenea, ar putea să nu înțeleagă pe deplin diferența dintre bombardarea zonei și țintirea militară.
Acest lucru inspiră adesea o ură intensă față de atacator și întărește hotărârea de a rezista. De asemenea, pierderile militare în fața unei invazii terestre inamice pot determina o populație mai hotărâtă să reziste, atâta timp cât rezistența nu pare fără speranță. Victoriile tactice mici, dar importante din punct de vedere simbolic ale Ucrainei, cum ar fi reluarea aeroportului Antonov, capătă o semnificație mai largă atunci când sunt privite în această lumină”, scrie rusi.org
Dacă Rusia spera că șocul și admirația față de distrugerea armatei ucrainene ar putea descuraja rezistența, experiența istorică indică rezultatul opus. Astfel, în timp ce sondajul FSB ar fi putut fi corect în măsurarea opiniilor la momentul în care a fost efectuat, le-a spus puțin rușilor despre modul în care vor evolua sentimentele în urma unei invazii.
