Un pod prea apropiat. Austria, Rusia și România în Schengen

Data:

În ultima lună, scena politică românească a fost bulversată de ratarea aderării la spațiul Schengen, mai ales datorită (o)poziției Austriei.

Austria s–a făcut remarcată în ultimii ani prin colaborarea deschisă cu Rusia, la fel ca și Ungaria. Din punct de vedere istoric, acest lucru nu ar trebui să ne mire prea mult. Imperiul Rus și cel Habsburgic (ulterior Austro-Ungar) nu au luptat unul împotriva celuilalt până în 1914.

Mai mult decât atât, aveau și unele aspecte în comun. Ne referim aici la caracterul multinațional, caracterul continental al teritoriului, (ieșirea la mare fiind redusă), granițele agitate, poziția de apărători estici ai creștinătății și lupta împotriva democrației și naționalismului (mai pronunțată în Rusia).

În 1945, Armata Roșie a ocupat Viena și partea de Est a Austriei. Erau temeri că ar fi putut încerca anexarea Austriei. Numai că Partidul Comunist Austriac a obținut un scor de 5,42 % la alegerile din noiembrie 1945.

În 1955 a fost semnat Tratatul prin care era recunoscută existența statului austriac de către cele patru puteri victorioase. Prețul era neutralitatea perpetuă.

Cam așa s–ar putea explica reticența de a adera la NATO. 76% din populația Austriei susține acest punct de vedere.

Neutralitatea, la fel ca și în cazul Elveției, au transformat Austria și Viena mai ales într–o placă turnantă a spionajului, diplomației secrete și a schimbului de informații.

În 1968, Austria devenea primul stat occidental care importa gaze din Uniunea Sovietică. În 1956, era creată OMV, ca o companie deținută în totalitate de stat. În prezent, cota statului este de 31%, iar 25% este deținută de o companie din Abu Dhabi.

Influența Rusiei în viața politică austriacă a început să crească după 2008, mai ales datorită Partidului Libertății din Austria (Freiheitliche Partei Österreichs – FPO). Acest partid populist de dreapta este partizanul unei apropieri față de Rusia. Erau organizate frecvente călătorii în Rusia și întâlniri bilaterale.

FPO a intrat într–un guvern de coaliție între 2000-2005 cu Partidul Poporului din Austria (Österreichische Volkspartei- OVP).

În 2005, partidul a suferit o sciziune prin plecarea fostului președinte Jorg Haider, împreună cu aliații săi. Al doilea guvern de coaliție OVP–FPO a funcționat între 2017–2021.

Ca rezultat al Afacerii Ibiza, din 2019, Cristian Strache, vice–cancelar și președintele FPO, a demsionat din guvern și a fost exclus din partid. El și Johann Gudenus au avut o întâlnire în Ibiza cu o pretinsă nepoată a unui oligarch rus.

S–a negociat acordarea de ajutor pentru FPO în schimbul unor contracte guvernamentale. Afacerea, încă cu unele aspect nelămurite a dus la alegeri legislative anticipate și la formarea unui al doilea cabinet condus de Sebastian Kurz în 2019.

Apropierea FPO de Rusia a creat unele fricțiuni în coaliția de guvernare. Drept rezultat, ministru de Externe, în 2017, a fost numită Karin Kneissl, diplomat de profesie, susținută de FPO, fără a fi membră de partid, iar afacerile europene erau coordonate personal de Kurz.

Participarea lui Vladimir Putin la nunta ministrei de Externe a generat un mare scandal. Unii oficiali germani chiar au sugerat să nu se mai facă nici un schimb de informații secrete cu Austria. După dispariția lui Strache și a acoliților lui, facțiunea pro–rusă din FPO a devenit practic inexistentă. Dar rușii și–au cultivat relațiile și cu celelalte partide din spectrul politic austriac.

Cu toate diferențele între pozițiile publice OVP și FPO referitor la relațiile cu Rusia, abordările practice au fost destul de apropiate. Cea mai importantă diferență era aceea că Sebastian Kurz urma linia oficială a UE, impusă de Franța și Germania.

Coaliția OVP–FPO a creat unele avantaje politice și economice pentru Rusia. În privința FPO, atitudinea pro–rusă s–a datorat mai mult unor interese personale decât unor curente serioase de opinie. Din octombrie 2021, cabinetul condus de Karl Nehammer este rezultatul unei coaliții dintre OVP și Partidul Verzilor (Die Grünen – Die Grüne Alternative).

Atitudinea cancelarului referitoare la admiterea României și Bulgariei în Schengen este mai ales determinată de considerente de politică internă. În 2023 sunt programate alegeri la nivelul legislaturilor landurilor (landtag), în ianuarie Austria Inferioară, în martie Carintia, iar în aprilie Salzburg.

Conform mai multor sondaje, partidul lui Nehammer se află pe locul trei. FPO este pe primul loc, iar social–democrații pe locul doi (Sozialdemokratische Partei Österreichs – SPÖ). Chiar și în Austria Inferioară, fieful OVP, cu toate partidul este pe primul loc cu 40 %, are tendință de scădere și poate pierde majoritatea.

Conform unor surse din presa austriacă, cel mai nou raport al Grupului de state împotriva corupției (GRECO) al Consiliului Europei (încă nepublicat) evidențiază că Austria stă cam prost la lupta împotriva corupției. Foarte criticată este influența politică asupra numirilor în structurile de poliție, cele care se ocupă și de zona de migrație. Nu trebuie să uităm că Sebastian Kurz s–a retras total din politică în 2021, datorită unui scandal de corupție.

După cum se poate vedea, situația este cam complicată. Karl Nehammer este prins între ciocan și nicovală. Apelează la populism pentru a opri ascensiunea extremei–drepte. Numai că nu prea a reușit cu această metodă, date fiind sondajele.

În cazul în care partidul va obține rezultate proaste în cele trei scrutinuri de land, poziția sa este amenințată. Iar în 2024 sunt programate alegerile parlamentare la termen. Un scor prost acum periclitează alegerile de anul viitor. Probabil atitudinea lui se va schimba după ultimul scrutin din aprilie acest an. Dacă va mai rămâne în funcție. Nu își dă seama că prin atitudinea lui face mai mult rău atât Austriei, cât și Europei.

Ca o coincidență a istoriei, ultimul împărat al Austro–Ungariei s–a numit tot Karl. La asta s–o fi gândit când a declarat în mod neinspirat că nu trebuie să se uite faptul că Austria a fost imperiu?

Mai degrabă ar trebui să se gândească la ce a spus Erhard Busek, fost vice–cancelar austriac: „Austria a vrut mereu să fie un pod între Est și Vest. Problema este că un pod nu are identitate. Dacă Estul și Vestul se ceartă, nimeni nu mai dorește acel pod, ce face atunci Austria, ce reprezintă atunci Austria?”


Pământul nu se clatină când tuşeşte un purice.“proverb austriac

„Istoria e un profesor foarte bun; din păcate nu are prea mulţi elevi.“proverb austriac

„Între două scaune cazi pe jos.“proverb românesc

„Imparţialitatea nu este neutralitate, este părtinirea dreptăţii.“Stanislaw Jerzy Lec

„Nu există hotărâre mai lesne de distrus decât aceea înfiripată din prudență.”Vauvenargues

Ovidiu Maican
Ovidiu Maican
Lector universitar doctor, Departamentul de Drept, Academia de Studii Economice - Bucureşti

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related