România va pierde banii care i se cuvin din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), dacă nu duce la capăt reformele pe care și le-a asumat. Una dintre cele mai delicate, din punct de vedere politic cel puțin, este cea privind pensiile speciale.
Dar câți bani riscăm efectiv să pierdem? Marius Vasiliu, analist în cadrul Departamentului de Politici Publice al USR, a făcut calcule, pe baza ghidului emis de Comisia Europeană. Sumele sunt mari și pot bloca complet investițiile din PNRR.
Expertul le-a prezentat, în cadrul noii rubrici video a PRESShub „5 întrebări în 10 minute”. Așadar, câți bani pierdem concret din PNRR dacă nu facem reforma pensiilor speciale?
PRESShub: De ce depinde PNRR de reforma pensiilor speciale?
Marius Vasiliu: Nu depinde doar de reforma pensiilor speciale, depinde de toate reformele care sunt cuprinse în acest program. Unele sunt mai greu de implementat din punct de vedere politic, cu costuri electorale, altele mai ușor de implementat.
Însă toate, la un anumit moment dat, sunt contabilizate până la urmă în același fel. Am putea spune că unele sunt mai importante sau altele sunt mai puțin importante la momentul la care sunt luate în considerăre de către Comisia Europeană în analiza îndeplinirii lor, atunci când Comisia decide că sunt sau nu îndeplinite și, prin urmare, urmează să taie sau nu din tranșa solicitată.
Dacă nu se face reforma pensiilor speciale, căci despre asta vorbim în această perioadă, România pierde doar o tranșă din PNRR sau tot programul pică?
Nu putem să spunem că pierde o tranșă. Avem o formulă de calcul. Comisia Europeană a stabilit, la începutul acestui an, printr-o îndrumare, o modalitate de calcul a plăților parțiale, pentru situațiile în care țările membre nu îndeplinesc corespunzător anumite jaloane sau ținte.
Pentru a nu bloca tot programul, urmează să facă anumite ajustări, să le spunem temporare. Se aplică niște penalizări în funcție de importanța reformelor, cum spuneam la mai devreme.
Atunci, putem să spunem că programul, practic, poate continua. Însă depinde foarte mult de importanța reformei, pentru că dacă este o reformă importantă, cum este cea a pensiilor, suma care poate fi tăiată este una foarte mare și, până la urmă, poate ajunge chiar la blocarea unei tranșe întregi.
Și atunci, într-un efect de domino, putem să spunem că se poate bloca tot planul, pentru că vorbim de aproape 3 miliarde de euro, care sunt bani ce se folosesc la investiții.
Citește și: VIDEO Va fi război civil în Rusia după căderea lui Putin? 5 întrebări în 10 minute
Ați făcut un calcul despre cât ar pierde România dacă aceste reforme nu se duc până la capăt. Ni-l puteți detalia și acum?
Calculul este bazat pe formula pe care a stabilit-o Comisia Europeană în acea îndrumare pe care a emis-o la începutul acestui an. În primul rând, sunt împărțite sumele din granturi și sumele din împrumuturi la numărul total de jaloane și ținte aferente.
Din calcule, având în vedere numărul de jaloane și ținte pe care și le-a asumat România, am avea cam 48,1 milioane de euro valoarea unui jalon pe granturi și 70 de milioane de euro valoarea unui jalon pe împrumuturi.
În momentul în care depui cererea de plată, iar Comisia Europeană, după toată procedura pe care o are la dispoziție pentru analiză, care este oricum una îndelungată – am depus cererea de plată în decembrie, suntem la sfârșitul lui martie și încă nu avem rezultatul final al evaluării pe această cerere – poate decide ca, în cazul în care totuși unele dintre ținte și sau jaloane nu sunt îndeplinite, să suspende o parte din aceste sume, funcție de importanța jalonului în toată economia PNRR.
Jalonul „pensii speciale” este unul dintre cele mai importante trei jaloane ale PNRR. Al doilea se referă la decarbonare și mai avem guvernanța companiilor de stat.
Pentru reformele foarte importante, legislative, Comisia Europeană aplică un coeficient de cinci, adică practic înmulțim valoarea unui șalon cu cinci și rezultă o sumă, care la rândul ei mai este înmulțită cu un alt coeficient care, spuneam eu, este destul de subiectiv în relația Comisia Europeană – stat membru.
Ține foarte mult de încrederea pe care o prezintă un guvern în fața Comisiei Europene, de angajamentele pe care și le-a luat, de comportamentul instituțional la modul general, ș.a.m.d.
Acel coeficient nu are o cifră pe care să o poți lua în calcul matematic, aritmetic, la momentul ăsta. Este o cifră pe care o stabilește Comisia Europeană în funcție de acest comportament pe care îl manifestă un stat membru.
Din experiența în relația cu Comisia Europeană, România nu are o relație tocmai roză, de încredere a comisiei.
Credeți că că actuala guvernare de la București va reuși să păcălească Comisia European?
Din reacțiile pe care le are Comisia Europeană, atât în scris, cât și în discuțiile care au loc, nu avem această variantă de a-i păcăli.
Sunt trei chestiuni care nu pot fi enegociate și, mai mult decât atât, inclusiv în ghidul de modificare al PNRR emis de Comisia Europeană, elaborat odată cu implementarea regulamentului RepowerUE, se specifică în vreo patru rânduri că statele membre nu pot renunța la reformele importante pe care și le-au asumat în planurile lor naționale de redresare și reziliență.
Citește și: Casa „care plânge”, de pe Strada Sfinților, și-a regăsit gloria de altă dată
Credeți că acest plan de național de redresare și reziliență, care este un proiect de țară până la urmă, care, în teorie ar trebui să schimbe fața României, va fi dus până la capăt în până în 2026? Avem în vedere actuala situație, inclusiv noua chestiune a pragului pentru abuz în serviciu, care ține și de reforma justiției, de asemenea asumată în PNRR.
Dacă nu am fi avut această convingere, probabil că nu am fi avut planul în această formă. În momentul în care a fost negociat, a fost negociat în primul rând din perspectiva posibilității de a-l duce la îndeplinire.
Convingerea noastră, în momentul în care ne aflam la guvernare, a fost că aceste lucruri pot fi duse la îndeplinire așa cum ni le-am asumat în relația cu Comisia Europeană.
Probabil aici este problema Comisiei Europene în relația cu România, cel puțin. Este greu de înțeles de ce de la o guvernare la alta lucrurile se schimbă atât de mult. Sau percepția sau atitudinea, mai ales în privința unor lucruri cât se poate de clare.
Avem această problemă prin care la orice minister, s-a schimbat ministru, gata, s-a schimbat absolut toată politica.
Altă șansă nu cred că avem, pentru că, deși vedem anumite încercări de a nuanța sau a pregătit terenul pentru anumite tăieri sau chiar renunțări definitive la anumite reforme, chiar și reforma pensiilor speciale, nu suntem în situația niciunui alt stat membru.
Și aici mă refer la nevoia și la cât de mult depindem de aceste finanțări care vin prin PNRR, pentru a ne moderniza până la urmă statul. Pentru că, până la urmă, cum spuneați, într-adevăr, acesta este un proiect de țară.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
[…] Interviul integral, pe PRESShub. […]