Nici calea ferată nu mai este sigură. Numărul de accidente este în creștere, iar amânarea timp de trei decenii a investițiilor începe să se vadă într-un bilanț care include, din păcate, și victime omenești.
De ce am ajuns aici, știm. Cum am ajuns aici și mai ales ce se poate face, explică jurnalistul specializat în problemele căilor ferate românești Adrian Bărbulescu, de la Club Feroviar.
Interviul face parte din episodul 4 al noii serii PRESShub „5 întrebări în 10 minute”.
PRESShub. De ce s-au înmulțit accidentele pe calea ferată în ultima vreme?
Adrian Bărbulescu: E foarte simplu. Pentru că așa cum te duci la restaurant, mănânci, bei, te veselești, la sfârșit vine nota de plată. În ultimii 30 și ceva de ani, nu s-au făcut investiții în domeniu și normal că acele locomotive, acele vagoane, acea infrastructură încep să cedeze. Și este firesc ca acest număr de accidente să crească de la an la an, dacă guvernanții nu se trezesc să facă ceva în domeniul acesta.
Când a fost cumpărată ultima locomotivă nouă și ce șanse sunt ca într-un termen rezonabil să fie înlocuite locomotivele vechi care funcționează în prezent?
Ultima locomotivă nouă la CFR Călători, căci ne referim la operatorul național, a fost cumpărată undeva prin 2011, de producție românească, de la Craiova. De atunci s-au mai făcut doar, să zicem, cârpeli, reparații.
Mai luăm o piesă de pe una, o punem pe cealaltă.
În legătură cu cea de-a doua parte a întrebării: în curs, este o licitație a Autorității pentru Reforma Feroviară pentru cumpărarea a 16 locomotive, la care s-a depus o singură ofertă din partea unui mare producător mondial. Deci ar trebui să nu fie probleme, nici contestații.
Și mai sunt disponibili din Planul Național de Redresare și Reziliență foarte mulți bani pentru repararea a 55 de locomotive de tracțiune a trenurilor, 20 de locomotive de manevră și aproape 140 de vagoane.
Însă CFR Călători pare că nu se grăbește să acceseze acești bani, căci semnarea contractului ar fi trebuit să fie până în vara aceasta și nici măcar n-au lansat licitația. Probabil că sunt și oameni nepregătiți. Nici manageriatul de la CFR Călători nu este chiar cel mai fericit.
La companiile de stat s-a practicat acel sistem cu [director] interimar pe patru luni, plus posibilitate de prelungire pentru încă două luni. Și atunci ești la pixul ministrului.
Ministrul dacă vrea să-și prelungească bine, dacă nu, nu.
La alte administrații de cale ferată din Europa, lucrurile stau diferit: Guillaume Pepi, de la SNCF, operatorul francez de cale ferată, a stat 13 ani în funcție. La noi se schimbă o dată la un an, în cel mai bun caz.
Și atunci normal că nu poți să ai o viziune pe termen mediu, măcar, dacă nu lung.
Lipsesc, de asemenea, mecanicii de locomotivă. Cât de greu este să pregătești un tânăr să devină mecanic de locomotivă și ce se face în acest sens?
Mecanicii de locomotivă lipsesc în toată Europa. Sunt probleme și în Franța, și în Germania, și în Elveția, dar asta nu scuză problemele de la noi, că noi întotdeauna avem tendința să arătăm cu degetul către ceilalți: „Uite, domne, și ei au probleme”.
Ar trebui să fie și o salarizare mai bună, ceea ce se va rezolva începând cu 1 iulie, când intră în vigoare legea statutul personalului feroviar. Atunci, salarizarea va deveni mai atractivă. Dar și CFR Călători, și ceilalți operatori ar trebui să școlească mai mulți, să atragă tinerii către acest domeniu.
Școli profesionale nu mai avem. A avut grijă doamna Ecaterina Andronescu să ne scape de ele. Dar se pot pregăti mecanici de locomotivă.
Procedura este că trebuie să te înscrii la un operator și acel operator face o cerere către Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară (CENAFER) și se fac cursuri în acest sens.
S-a apelat la această metodă de a te înscrie la un operator, pentru că erau foarte mulți care făceau școala la CENAFER și după aia plecau în Germania sau în Austria. Făceai școala pe banii statului român și beneficia statul german, să zicem.
Cine este de fapt principalul vinovat pentru accidentele care se produc în ultima vreme? Infrastructura defectă sau personalul tot mai puțin calificat?
Și, și. Și infrastructura este de vină, sunt de vină și locomotivele, cum a fost cazul oribilului accident din stația Galați, în care o ceferistă, Gina Vasov, și-a pierdut viața.
Dar, trebuie să spunem, este vorba și despre slaba pregătire a unor angajați, să nu generalizăm, din domeniul feroviar. Umblă o vorba așa, prin mediile ceferiștilor: mecanici sau ceferilști făcuți online.
Adică a fost și perioada asta cu pandemia, școlarizarea, nu numai a mecanicilor de locomotivă, dacă ne uităm și la copii, a lăsat de dorit. Și uite că se văd rezultatele, din păcate.
Bun, orele de condus au făcut, că alea sunt obligatorii, dar și aici s-a redus, s-a mai tăiat din ele, ceea ce nu mi se pare normal.
Da, și partea teoretică contează foarte mult. Trebuie să știi locomotiva, nu este o mașină pe care practic o poate conduce oricine. Are niște sisteme de siguranță, trebuie să mai știi un pic de electronică, de parte electrică. Cred că aici s-a cam făcut rabat.
Discutăm foarte mult despre autostrăzi. Cât de interesați sunt politicienii și cât de interesate sunt autoritățile și de calea ferată, care în Europa continuă să reprezinte un mijloc de transport modern și actual?
Și de viitor. Pentru că pe asta pune accentul și Comisia Europeană. Haideți să ne uităm la politicienii noștri din toate partidele, că nu vreau să fac aici propagandă pentru vreunul dintre ei. Câți au mers cu trenul în ultimul an?
Haideți să-l luăm pe ministrul transporturilor, Sorin Grindeanu, care este în funcție de un an și patru luni, dacă nu mă înșel, dar nu a pus niciodată piciorul într-un tren.
Nu a mers niciodată cu trenul. Măcar să vadă cum e. „Merg și eu până la Ploiești”, nu să se ducă până la Baia Mare.
Există un plan pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare până în 2026. Programe avem multe, și planuri, și strategii. Problema este că foarte puține dintre cele prevăzute acolo s-au și pus în aplicare sau măcar au fost începute.
Citește și: Biserica Ortodoxă se joacă periculos cu focul extremismului de dreapta
Pe scurt, statul subfinanțează sectorul, pentru că trebuie să asigure întreținerea și reparațiile la infrastructură, dacă vorbim de compania de căi ferate CFR SA, și compensația, sau cum o cunoaștem în popor subvenția, pentru transportul feroviar de călători.
Ei bine, statul român de fiecare dată taie. Una cer companiile, alta se întâmplă aici.
Bine, nu trebuie întotdeauna să dăm vina pe lipsa de finanțare, pentru că de aia ești pus manager acolo. Cu bani mulți, știe oricine să facă. Cu bani puțini este mai greu sau chiar deloc.
Nici conducerile companiilor feroviare nu sunt chiar ce ar trebui să fie. Să nu uităm că la compania de căi ferate este un director urmărit penal de DNA și, cu toate acestea, ministrul Grindeanu l-a păstrat în funcții.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
