VIDEO Sahara din România crește cu mii de hectare pe an. Cum poate fi oprit nisipul

• Un mare pericol în România este că, de câțiva ani, ca urmare a încălzirii globale, în județele Dolj și Olt, situate în sud-vestul țării, se dezvoltă un fenomen de deșertificare.
• Aproximativ 100.000 de hectare erau în 2011 afectate de deşertificare, iar în prezent, spun reprezentanţii ONG-urilor, situaţia este mult mai gravă.
• Sudul României se transformă încet-încet într-un deșert, iar experții avertizează că, dacă nu se iau măsuri, vom avea în curând peisaje asemănătoare cu cele din Africa de Nord.
• Regiunea este deja cunoscută sub numele de „Sahara Olteniei”, un triunghi între Craiova, Calafat și Corabia, iar dunele deșertice avansează cu mii de hectare în fiecare an.
• În noile condiţii, în loc de roșii sau pepeni se cultivă fructe exotice, obișnuite cu acest climat, precum kiwi sau curmale.
• Împăduririle şi irigarea solului reprezintă principalele soluţii, însă la acest moment vorbim doar de acţiuni sporadice întreprinse de ONG-uri sau de câţiva fermieri.

Deşertificare este încă reversibilă, însă lipseşte voinţa şi înţelegerea între autorităţile locale, arată Gheorghe Popa, din cadrul Oficiului pentru Studii Pedologice şi Agrochimice (OSPA) Dolj. Specialistul dă exemplul perioadei comunismului, când se iriga centralizat şi „norma de udare deasă şi mică” împiedica vânturarea nisipului.

„La acest moment, datorită faptului că au fost ploi, sunt cele mai bune condiţii pentru reducerea deşeritificării. Este nevoie de o normă de udare deasă şi mică. În al doilea rând, plantaţiile de protecţie sunt importante. (…)

Salcâmul creşte foarte repede şi se pune intercalat pentru a nu se mai spulbera nisipul. Depinde şi de localnici, pentru că noi acum ne batem joc de agricultură.

Dacă se putea face agricultură pe timpul lui Ceauşeascu, se putea face și acum. Cu o normă de udare mică și deasă nu mai spulberi nisipul. Se pot face tot felul de activități, dar nu este înțelegere între primari. Nu se mai practică agricultura dinainte. Înainte era o strictețe”, spune Gheorghe Popa.

În schimb, canalele de irigaţii s-au degradat şi au fost abandonate, iar acum urmează să fie transformate în parcuri fotovoltaice, deşi aproximativ 20% din suprafaţa judeţului Dolj este deşertificată.

„Avem multe canale care nu sunt cu apă, care puteau fi folosite. Acum se pun panouri fotovoltaice pe șase sute de hectare de pe canalul Sadova-Corabia, chiar unde este canalul de irigaţii făcut. În loc să-l punem în funcţiune. În principiu, nu se vrea!

Pe Dolj, cam 21% din suprafaţă este afectată. Situaţia poate fi ameliorată şi, dacă nu facem noi, ne mai ajută Dumnezeu: dă câte o ploaie la trei zile şi nu le mai ia vântul”, a conchis Gheorghe Popa.

Fermier: Când bate vântul, e ca atunci când este viscolită zăpada, dar cu nisip

Petrică Mogodeanu, fermier din zona Dăbuleni, spune că deja se confruntă cu adevărate furtuni de nisip. El este primul beneficiar al unui program pe care Ministerul Agriculturii vrea să-l lanseze privind irigarea prin picurare, cu independenţă energetică, adică prin folosirea de panouri solare.

Fermierul spune însă că mai e mult până departe. „Da, picurarea este o soluţie împotriva deşertificării.

În ultimii ani este din ce în ce mai rău, având în vedere canicula de fiecare an. Nu mai merg nici pepenii, cum mergeau odată. Am implementat acest proiect de picurare cu energie solară, dar mai avem nevoie de mai multe lucruri.

Ne ajută foarte mult, îi dăm drumul prin telecomandă şi udăm două-trei ore. Momentan, am pus pepeni, dar am avut şi roşii, cartofi sau ceapă. Am avut noroc să ne şi plouă, în acest an, dar când bate vântul zboară nisipul.

E ca atunci când este viscolită zăpada, dar cu nisip. În maximum zece ani de zile, vom fi înghiţiţi de nisip”, arată Petrică Mogodeanu.

Femierul ţine şi să atragă atenţia asupra defrişărilor din zona Dunării, un fenomen care a luat amploare în ultimii ani.

„Începând de la Dăbuleni şi până la Calafat, în zona Dunării, se taie necontrolat. Aici nu vine nimeni să-i întrebe de ce taie.

Se taie în plin şi este afectat şi mediul. Dacă mergeţi pe dig, se văd sute de camioane de lemne, care cred că sunt ilegale”, arată agricultorul.

Kiwi şi curmale de Oltenia

Cunoscută în toată ţara ca zona de unde vin cei mai gustoşi pepeni roşii, la Dăbuleni se testează introducerea de plante exotice, cum ar fi kiwi, bananele sau curmalele.

Ştefan Nanu, directorului Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare de la Dăbuleni, a explicat că schimbările climatice afectează agricultura din zonă în egală măsură ca deşertificarea.

„Nu deşertificarea face ca unele plante să meargă şi altele nu, ci schimbările climatice. Clima a fost dereglată atât de tare, încât unele specii timpurii, de exemplu pomii, sunt surprinse în fiecare primăvară de gerurile târzii şi nu mai avem producţie.

Atunci a trebuit să încercăm să mergem spre nişte specii care vegetează, înfloresc, fructifică un pic mai târziu. Aşa am ajuns să testăm alte specii precum curmalul, specii care pornesc în vegetaţie mult mai târziu şi ies din riscul acesta de a te surprinde temperaturile scăzute târzii”, a declarat Ștefan Nanu.

Curmalul chinezesc este prima plantă care ar putea avea viitor în Oltenia.

„La noi sunt la nivel de cercetare, dar deja am extins ceea ce am văzut că funcţionează. Am testat foarte multe specii, nu toate sunt la nivelul aşteptărilor, dar sunt specii care se comportă foarte bine.

De exemplu, în curmalul chinezesc – deja am pornit de la un rând, la o suprafaţă mult mai mare. Am şi vândut curmal către fermieri. Sigur, nu la nivel de plantaţie, dar la nivel de bucăţi. Oamenii testează, încearcă şi vom vedea.

Am încercat pe partea de arbuşti fructiferi, cu bune rezultate, fistic, kiwi, banana nordului – care se descurcă bine deocamdată. Avem şi alte specii de legume, alte specii horticole”, a declarat Ştefan Nanu.

Împădurirea

Înfiinţarea de plantaţii de arbori pe solurile cu risc de deşertificare ar trebui să fie cea mai la îndemână soluţie în sudul Olteniei. În realitate, lucrurile nu sunt atât de simple, iar de multe ori primarii trebuie convinşi să-şi dea acordul pentru ca ONG-urile să împădurească o zonă sau alta.

Rebecca Popescu activează în cadrul Asociaţiei „Viitor Plus – pentru oameni și natură”, care derulează în sudul ţării Programul de împădurire „Adoptă un copac”.

În momentul de faţă, doar în Dolj, în cadrul programului sunt în derulare activităţi de plantare în nouă locaţii. De la faţa locului, spune ea, fenomenul deşertificării este mult mai grav decât pe hârtie.

„Doar în Dolj avem în momentul de faţă nouă locuri în care am terminat de împădurit ce am avut prin protocol semnat cu primăria, sau continuăm să împădurim.

Este singurul judeţ în care avem concentrate atât de multe zone. Pentru că ne-am dorit să intervenim acolo unde a fost cea mai mare problemă.

Ceea ce pe mine mă roade fantastic. INSS-ul a publicat nişte date oficiale pe tema asta, ultima oară în 2011, şi de atunci lumea citează aceste date, dar eu sunt convinsă că nu mai sunt de mult de actualitate.

Acele 100.000 de hectare pe care le găsiseră ca fiind deşertificate la momentul respectiv se extind anual cu undeva între 1 şi 10%, în funcţie de condiţiile meteorologice, mai ales de vânturi, care împrăştie nisipul, de fapt”, afirmă Rebecca Popescu.

„Fără să exagerez, este dramatic ce se întâmplă”

Activista pentru mediu a povestit despre prima sa experienţă în teren, în „Sahara Olteniei”. Lucru de neconceput pentru ea, şi-a dat rapid seama că deşertul din sudul Doljului chiar există şi se extinde dacă stăm cu mâinile în sân.

„Eu mă concentrez pe conştientizarea în rândul oamenilor cu care reuşim să discutăm în privinţa procesului în sine de deşertificare şi în privinţa felului în care arată efectiv zona.

Eu sunt din Craiova şi spun sincer că, până acum trei ani, nu am ştiut că avem dune în Dolj.

Am aflat în momentul în care m-am angajat aici, ştiam că există terenuri deşeritificate, dar nu conştientizam că înseamnă chiar asta, că e deşert.

Am ajuns undeva în apropierea comunei Celaru, pe teren, cu unul dintre colegii mei, şi am aflat că acolo este una dintre zonele unde dacă tai ce am plantat noi, indiferent de ce direcţie te uiţi, pe o rază de minimum 10 kilometri, nu vezi absolut nimic în afară de nisip.

Şi dacă bate vântul, chiar nu mai vezi nimic, că se ridică nisipul şi nu mai ştii unde eşti, cum să ieşi la drum. E foarte rău! Fără să exagerez, este dramatic ce se întâmplă”, a povestit Rebecca Popescu.

Oamenii din zonă, nivel scăzut de conştientizare

Reprezentantul Asociaţiei „Viitor Plus – pentru oameni și natură” a vorbit şi despre interacţiunea cu autorităţile, cu oamenii care ar trebuie să fie primii care acţionează pentru stoparea acestui fenomen al deşertificării.

Riscul avansării deşertului este conştientizat cu atât mai puţin de publicul larg.

„Eu ştiu perspectiva autorităţilor. Noi lucrăm cu OSPA foarte mult în ceea ce priveşte analiza probelor de sol pe care le luăm pentru fiecare locaţie în parte.

Într-adevăr n-am întâlnit oameni din domeniu îngrijoraţi de acest fenomen. Ei sunt foarte liniştiţi, în ideea în care se întâmplă în prezent, dar nu s-a întâmplat până în 1990 pentru că au existat sisteme de irigaţii.

Într-adevăr, o persoană din judeţul Harghita n-o să fie afectată foarte curând de deşertificarea din Dolj. Atunci, oamenii aleg să se implice puţin spre deloc. Nu cred că există în general în România educaţia lucrului văzut pe termen lung”, spune Rebecca Popescu.

Acţiunile de împădurire sunt o acţiune împotriva deşertificării, care deja îşi arată roadele.

În zonele unde s-au creat noi plantaţii în cadrul Programului „Adoptă un copac” deja există iarbă printre puieţii care rodesc de doi trei ani.

„Eu pot să spun ce am văzut în locurile în care plantăm noi. Dintr-un sol deşertificat, în 2019-2020, avem iarbă pe sol printre puieţi, de o înălţime de 30-40 de centimetri, puieţii rodesc.

„Sahara Olteniei” ar putea fi redusă şi stopată, mai spune ea, dar pentru asta este nevoie de un efort conjugat al tuturor.

„Este un proces de durată, dar solul se reface, nu e ceva ce nu se poate repara, dar este nevoie de foarte multă muncă”, crede Rebecca Popescu.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!