duminică, 26 septembrie 2021
AcasăLa ziActualitateViitorul jocurilor virtuale este la masa sporturilor reale

Viitorul jocurilor virtuale este la masa sporturilor reale

România organizează în următoarele luni două mari turnee de jocuri video cu premii de zeci de milioane de dolari și audiență globală. Un moment potrivit pentru ca politicienii să legifereze sporturile electronice.

Două milioane și jumătate de oameni se uită, acum, când citiți aceste rânduri, pe Twitch. Twitch este, pe înțelesul tuturor generațiilor, televiziunea jocurilor pe calculator. Ca să fim mai riguroși, nu e chiar o televiziune în sensul clasic ci un Youtube dedicat gamerilor, pasionaților de jocuri electronice. Două miliarde de ore de material video au fost vizionate în luna iulie numai pe Twitch. La aceasta se adaugă canalele dedicate jocurilor video de pe Youtube și alte platforme de streaming generaliste. 

Ce îi aduce și ține pe oameni în fața monitoarelor? Urmăresc jocuri în direct sau reluări explicate, învață de la alții mai buni strategii, tactici și secrete, află noutăți despre tehnologie într-un limbaj accesibil oricui are contact cu lumea gamingului, primesc recomandări pentru monitoare, plăci video sau diverse alte produse de tehnologie, descoperă funcțiile neștiute ale computerelor sau, pur și simplu, fac conversație. Ca să ne facem o idee asupra impactului: când a semnat cu Paris Saint Germain, printre cele câteva exclusivități, Leo Messi i-a dat un interviu lui Ibai Llanos, unul dintre cei mai populari comentatori spanioli de jocuri video – și a fost urmărit de 317.000 de spectatori.

Opt milioane de români în așteptarea unei legi

Gamingul a devenit o treabă la fel de serioasă precum sporturile tradiționale. Serioasă dar și bănoasă. Chiar și în România lucrurile încep să se miște în acest sens. Guvernul de la București a promis că va trimite Parlamentului, cel mai probabil în septembrie, o lege modificată a educației fizice și sportului, astfel încât jocurile pe calculator să nu mai fie asimilate jocurilor de noroc ci să fie recunoscute ca sporturi în sine. „Le putem compara cu șah, cu go, cu jocurile pe care le aveam înainte”, consideră Dan Dragomir, blogger de tehnologie: „Până la urmă, este un efort psihic. Iar coordonarea mâinilor și atenția vizuală contează ca la orice sport. E ca la tir – vezi ținta, ai tras, dacă ai nimerit iei locul 1, dacă nu…” 

„Este în aceeași măsură sport cum este și șahul. Înseamnă minte, coordonare, rapiditate în gândire. E vorba de îndemânare, de atenție, de cât de bun ești. Nu are nici o treabă cu a apăsa pe niște butoane și să-ți pice trei cireșe la rând”, spune, pentru Deutsche Welle, și Tudor Dăescu, președintele Bucharest Gaming Week. „Esportul este de fapt sport pentru că, individual sau în echipă, ai o competiție cu cineva și trebuie să câștigi acel meci. Acea confruntare poate devia dintr-un sport clasic, cum ar fi simulatoarele de fotbal FIFA, de auto (Sim Racing) sau de aviație, sau poate fi un alt fel de competiție, cum ar fi Counter Strike”.

România are aproape opt milioane de gameri, potrivit unui studiu al Asociației naționale a Dezvoltatorilor de Jocuri Video. Bine, mulți folosesc variante piratate și nu legal cumpărate ale jocurilor, dar asta e altă poveste. Există un oarecare echilibru între bărbați și femei (52% la 48%). Vârsta medie a gamerului român este de 39 de ani la bărbați și 35 la femei. 

La nivel global, cifra de gameri se apropie de trei miliarde. În jurul acestora s-a dezvoltat o industrie de 175 de miliarde de dolari, conform Newzoo, lider mondial în studiul pieței jocurilor video. Firma de consultanță Accenture susține că gamingul a depășit deja valoarea combinată a industriilor filmului și a muzicii.

Transmisiunile live de jocuri video au o audiență de trei sfert de miliard de oameni anual și, bazându-ne pe estimările companiei germane Statista, pragul de un miliard ar putea fi depășit cel mai târziu în 2025. Din drepturi de difuzare și sponsorizări, în această industrie intră doar în 2021 peste 800 de milioane de dolari. Pentru comparație, primele 23 de ligi de fotbal din lume, adică 20 din Europa plus SUA-Canada, Argentina și Brazilia, au vândut anul acesta drepturile de televizare pentru un total de 8,6 miliarde USD pe sezonul competițional (în România, transmisiunile Ligii 1 valorează aproximativ 40 de milioane de dolari). 

Anul care a pus România pe harta esports

Toamna aceasta, România va fi gazda unui concurs de gaming cu premii de 40 de milioane de dolari. The International, competiție de Dota2, un joc din seria Warcraft, se va desfășura în octombrie pe Arena Națională din București după ce, din diverse motive care țin și de pandemie, Suedia a renunțat la organizare. Anunțul acestui eveniment și o altă decizie de ultim moment, de organizare în România a European Nations Cup la Counter Strike, au dat, se pare, un impuls autorităților în reglementarea sporturilor electronice. „Aveam nevoie de aceste evenimente, care să accelereze procesul legislativ, astfel ca jucătorii din România să nu mai fie considerați niște pierde vară ci să fie recunoscuți ca niște oameni care chiar performează. Să fie impozitați cum trebuie și nu descurajator”, spune Tudor Dăescu „În legislația românească, prost făcută, gamingul era asociat jocurilor de noroc. Inclusiv impozitarea premiilor de la competiții este ca la gambling. Nu e corect. Jucătorii trebuie să plătească taxe ca și cum ar câștiga la jocuri de noroc. Și, astfel, nici organizatorii nu au de unde să pună premii consistente la bătaie”.

Venirea competițiilor încurajează reglementarea esports și recunoașterea ca federație sportivă, ceea ce, desigur, a fost o veste bună și pentru federația europeană de profil, care se bucură că va avea un membru în plus. Până acum, jucătorii români erau angajați de SRL-uri pe posturi de referenți de marketing sau barmani. Cu legea cea nouă vor fi recunoscuți ca esport gameri, ca sportivi. 

În estimările lui Tudor Dăescu, implicat în organizarea competiției continentale de Counter Strike, „se vor uita în online cel puțin un milion și jumătate, pe Youtube sau Twitch. Câștigă România: se va vorbi de finalele de la Cluj și București și despre organizatorul European Nations Cup”. În finalele din weekendul 23-25 august, pentru care pe 15 august au început deja calificările naționale, transmise evident pe canalele de streaming, vor fi prezente echipe din 12 țări. Competiția, ne-a explicat jucătorul profesionist Costin „Jaxi” Vrînceanu, este cumva echivalentul Europa League din competițiile fotbalistice continentale. Există și un Champions League, la care va participa și o echipă din România, dar care este organizat la Eliat, pentru că Israelul își permite bugete de organizare și de premiere mult mai mari și, deci, să aducă marile echipe din lume.

Sportul are nevoie de esports mai mult decât invers

„Clubul german de fotbal Schalke 04 aproape câștigă mai mulți bani decât din fotbal din multele echipe de esports, care nici măcar nu sunt pe fotbal, fac performanță pe League of Legends”, spune Dăescu, convins că „sportul are mai mult nevoie de esports decât invers”. De altfel, este și concluzia unei analize a publicației Financial Times care, imediat după Jocurile Olimpice de la Tokyo, remarca îmbătrânirea publicului competițiilor sportive și încercarea de a mai scădea media de vârstă prin introducerea unor noi sporturi – skateboarding, surfing sau cățărare. Deși au zeci de milioane de practicanți amatori, nici acestea, în formatul competițional, nu „trec ecranul”, cum se spune, nu fac audiențe relevante și nici nu se compară cu cele ale jocurilor video. „Sportul este într-un declin mare de audiență iar esportul dimpotrivă, în creștere extrem de puternică. Barcelona, Paris Saint Germain, marile cluburi de fotbal, și-au făcut echipe de esports, nu doar de FIFA dar și de Counter Strike, și de League of Legends – ca să nu își piardă baza de fani”, punctează Tudor Dăescu. 

Dacă Formula 1 sau fotbalul priveau până de curând la esports ca la un univers paralel și neserios, finanțatorii competițiilor sportive – cărora pandemia le-a golit tribunele și le-a afectat serios modelele de afaceri –  sunt tot mai interesați de publicul sporturilor virtuale. În cuvintele lui Andrea Agnelli, președintele lui Juventus Torino, „protejăm un sistem care nu mai există, care nu îi va interesa deloc pe copiii noștri”. În cele din urmă, această investiție în schimbul de generații și în interesele tinerilor se dorește momeala pentru a capta bunăvoința și fideliza susținătorii plecați spre propriile alte interese. Sporturile tradiționale nu au cum scăpa de concurența jocurilor video. Dacă nu le poți înfrunta, fă-ți le aliate.

La 28 de ani, Jaxi este unul dintre cei mai buni jucători români de Counter Strike. A câștigat bani din această activitate, timp de zece ani, până în 2017, când, din cauză că au cam dispărut competițiile interne, a început chiar el să le organizeze. În plus este și creator de conținut. Adică, altfel spus, „învăț oamenii să joace mai bine, cum să intre în joc și ce strategii să aplice. Cam 80% din timp asta fac: mă joc iar oamenii se uită să învețe de la mine. Sunt însă și competiții pe care le organizez sau la care particip. Și sunt reviewuri de tehnologie conexă jocurilor. Lumea e interesată să afle ce părere am eu despre produsele care apar în domeniul jocurilor video”.

Și, totuși, de ce se uită lumea la așa ceva? „Sunt două sau trei tipuri de public”, este de părere bloggerul IT Dan Dragomir: „Unii care vor să învețe. Joacă jocul, nu reușesc să facă performanță și atunci se uită să învețe șmecherii de la maeștri. Și sunt cei care, pur și simplu din divertisment, aleg să se uite la jocuri. E ca și cum te-ai uita la fotbal la sport. Sau la un film american cu împușcături. Acest Counter Strike Global Offensive este un joc care pune jucătorii în două tabere, teroriști și FBI, adică contrateroriști. Îți alegi tu ce vrei să fii, partea bună sau partea rea, și ai de îndeplinit diverse misiuni – de pus sau detonat bombe, de împușcat oameni sau scăpat oameni de teroriști. Și mai sunt cei din domeniu, care urmăresc mai atenți, cunosc detaliile jocului, văd altfel competiția”. Dragomir însuși a jucat Counter Strike și în anii 2000, și prin 2010, și mai recent „și iau mereu bătaie. Dar mă întorc mereu – e o experiență să vezi cum a evoluat jocul, dacă sunt aceleași comenzi, dacă mă descurc mai bine”. 

Sunt oameni care „au acum poate 40 de ani și au prins începuturile internetului de pe la noi, au prins Counter Strike când a apărut, în 2002, apoi s-au deconectat de la joc, au făcut copii, au familie, sunt la casa lor și, la un moment dat, au intrat pe Youtube sau pe orice altă platformă de streaming, unde au văzut o competiție. Au rămas surprinși să descopere unde s-a ajuns. Așa că”, adaugă Jaxi, „mulți oameni se uită pur și simplu pentru că l-au jucat în trecut”. Nu vor intra în competiții pentru că, la fel ca în alte sporturi, de la o vârstă încolo, după 40 de ani, nu mai ai aceleași reacții, timpul de concentrare este și el limitat, viteza în acțiuni nu mai ține pasul cu adversarii. Sunt tineri, spune Jaxi, pe care pur și simplu nici nu apuci să-i vezi cum se mișcă pe tastatură sau consolă. 

O finală la București cu premii cum alte sporturi nu au

Cele mai atractive competiții sunt cele pe echipe, cum este finala European Nations Cup din acest weekend de la București. „Se joacă, din păcate, fără public. Sunt două scene, una la Cluj și una la București, Echipele, formate din cinci jucători, vin în studiou, pe scenă, și se luptă. Se transmite în direct, cu comentatori, ca la meciurile de fotbal”, spune Dăescu. O echipă nu înseamnă, însă, „doar cinci oameni care își aleg un antrenor sau un antrenor care își alege jucătorii”, completează Jaxi. „Marile echipe au structura asemănătoare cluburilor sportive profesioniste. Au psiholog, care să îi ajută să se refacă după un meci. Analistul le analizează adversarii. Au o întreagă echipă de marketing. Există un nutriționist care are grijă de ei. Ai deplasare de șapte zile în America, apoi ai concurs în China și după aia în Europa. Schimbi continentele mai des decât la fotbal, unde nu traversezi globul în fiecare săptămână. Fusul orar e obositor și nu mai înțelegi nimic”. În octombrie, la The International, campionatul de Dota2 de pe Arena Natională, „vin chinezi, vin americani, care nu-și permit să vină până aici și să mănânce ceva care nu le face bine! Pierd niște milioane de dolari, dacă în ziua respectivă nu sunt apți”.

Campionatul de Dota2 va avea premii în valoare de 40 de milioane de dolari. Doar premiile. Patru milioane rămân negreșit în bugetul public din impozite. În jurul a 450 de mii de dolari plătesc organizatorii pentru folosirea Arenei Naționale. „Mai costă și producția, ca organizare și transmisie. Uneori chiar dublu față de valoarea premiilor. Bugetele unor astfel de competiții pot depăși costurile finalelor Eurovision sau Champions League”, punctează Jaxi.

Pare o lume intangibilă pentru echipele din România dar, explică Jaxi, mai ales raportat la bugetele pe care le au, performanțele gamerilor români sunt foarte bune: „Sunt jucători de top 40 în lume și top 20 în Europa. Avem jucători foarte talentați. Pandemia ne-a ajutat foarte mult, pentru că s-a jucat și s-a uitat foarte multă lume. Am ajuns să avem competiții cu public de câte zece mii de oameni la un joc. Am ajuns de la a avea o competiție pe an la o competiție pe lună”, mai spune Costin „Jaxi” Vrânceanu. Iar în competițiile interne de jocuri video, premiile pleacă de la 5000 de euro.

„Nu există sport pe lumea asta să aibă premii așa de mari cum sunt cele de la finala Dota2 din București. Ai audiență de sute de milioane de oameni, global. Cam asta e puterea esporturilor, în acest moment”, conchide Tudor Dăescu.

Articolul a fost publicat mai întâi în DW

ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE