Viitorul secretar general al NATO trebuie să fie cineva plin de energie, care să poată alerga dintr-o parte în alta fără să piardă esența drumurilor, cineva care are deja în minte harta lumii, dispus să învețe.
Cineva care și-a demonstrat calitățile de lider în țara lui, cu poziții ferme față de Rusia și China și care este un democrat per se. Klaus Iohannis nu se prea potrivește în acest model, dar există câteva politiciene din țările baltice care îl eclipsează cu ușurință.
Aripa militară a Alianței Nord-Atlantice este condusă mereu de un general american, dar partea politică este lăsată în seama unui european, care are exercițiul puterii, nu are vulnerabilități și poate aduce un plus de imagine NATO prin prestanță, cultură și spontaneitate echilibrată.
Mandatul actualului secretar general al NATO, norvegianul Jens Stoltenberg, 63 de ani, a fost extins cu un an, până în septembrie 2023, pentru continuitate și respectarea principiului că nu se schimbă liderul pe timp de război.
Citește și: Împăratul de la Cotroceni și oamenii de rând
În jurul secretarului general al NATO sunt o serie de experți de diferite feluri, militari, specialiști în relații internaționale, în comunicare, care îl asistă pe liderul Alianței și îl ajută să formuleze poziții, să respecte protocol, să nu se abată de la documentele care stabilesc traiectoria și obiectivele celei mai mari alianțe defensive din lume, dar liderul Alianței trasează traiectorii importante.
Procesul de nominalizare a viitorului șef NATO e complicat și opac: o candidatură fără susținerea președintelui american și a marilor puteri europene e inutilă. Uniunea Europeană, de pildă, vrea să-și impună punctul de vedere, după ce Stoltenberg, venit din afara UE, nu a mers mereu pe linia trasată de Paris și Berlin.
Spre deosebire de suspansul alegerii unui nou Papă, în cazul nominalizării unui nou șef al NATO nu există o regulă clară și totul se negociază între cei puternici. Washingtonul, care este și principalul susținător financiar al Alianței are, însă, ultimul cuvânt.
Mai este un an până la plecarea lui Stoltenberg, dar agitația a început mai demult. Pe lista care circulă încă de acum un an și despre care a scris și DW au rămas câteva femei care și-au dovedit calitățile, plus președintele român Klaus Iohannis și premierul olandez Mark Rutte.
Comentariul integral în Deutsche Welle.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Este prea devreme sa ne concentram atentia asupra persoanelor ce ar putea sau nu ar putea sa ocupe functia cu pricina .Presedintele a spus foarte clar . Doar in momentul aparitiei unei astfel de propuneri se poate exprima si anunta care ii este decizia personala .Scenariile luate in calcul sunt binevenite ,ca si poveste ,dar nu au de a face cu realitatea imediata .Necunoscutele sunt si ele multiple . Pina in 2023 multe se pot intimpla si functie de aceste intimplari vom sti si succesorul .In mod natural Presedintele Iohannis nu isi poate parasi postul .Cititi Constitutia Romaniei si vedeti conditiile . Pentru cei care nu stiu inca Presedintele Romaniei este ales de catre votul popular .Stupizenia ideii ce tine de o anume varianta a renuntarii este de un caraghioslic evident . Si sa vrea Presedintele nu poate face asta cu atit mai putin Presedintele Iohannis ce este seful de stat ce respecta cu sfintenie prerogativele . O serie intreaga de bilbe jurnalistice prezinta totul ca si facut . Eroarea este evidenta .