Cunoscător în profunzime a situației din Rusia, profesorul american de origine română Vladimir Tismăneanu a analizat contextul internațional tulbure generat de războiul din Ucraina.
Vorbitor de limba rusă, cu un background familial legat de spațiul rus, Tismăneanu înțelege panslavismul și panrusismul lui Putin ca pe o „ispită fascistă”, așa cum formulează în eseul publicat în 2015 cu titlul Ispita fascistă a tovarășului Putin.
„Putin a pierdut războiul pe teren, dar și în conștiința morală a omenirii”, a declarat profesorul Vladimir Tismăneanu în interviul acordat PressHub.
Conflictul între Bine și Rău nu se poate negocia, iar „ce face acum Putin este Răul radical”, afirmă Tismăneanu făcând o analogie între Guernica, oraș distrus de bombardamentul german în timpul războiului civil din Spania și Mariupol, ras de pe fața pământului de ruși. Ambele au fost distrugeri simbolice, primul pentru a anula identitatea bascilor, al doilea pentru a nega identitatea ucraineană.
În discursul putiniștilor într-o viziune paseistă, Ucraina există doar în relație cu Mama Rusia, fiind o țară cu identitate inventată. Prin repetiție și izolare, fosta Uniune Sovietică a indus imaginea glorioasă a poporului rus care, împreună cu Belarus și Ucraina, se manifestă ca popor ales, popor „theophor” adică purtător de Dumnezeu, așa cum apare și în marșul „Slavianka” (*).
Viziunea paseistă este contrazisă de evoluția fluidă a națiunilor. Un exemplu este Zelenski, susținut de peste 90% din populația Ucrainei: etnic evreu, ca religie creștin, ca naționalitate ucrainean. Pentru Putin însă identitatea națională a rămas într-o definiție premodernă în care Rusia este chemată să salveze creștinătatea și lumea în raport cu cecenii, cu Occidentul decăzut, cu „naziștii” și „drogații” care conduc Ucraina etc.
„Denazificarea”- uzurpare semnatică
Un termen utilizat de Putin ca pretext al invadării Ucrainei este greu de înțeles pentru europeni: „denazificare”. Legătura dintre Ucraina contemporană și istoria nazismului frizează absurdul. și este o „uzurpare semnatică”.
Termenul este folosit pentru publicul din Rusia unde nazismul are încă ecou, fiindcă glorifică Rusia învingătoare în al Doilea Război Mondial, explică profesorul Tismăneanu.
Citește și: România, invazia Rusiei în Ucraina și memoria foamei. Autocrații și economia regiunii
Bombardarea în martie 2022 a monumentului de la Babi Iar din apropierea Kievului, unde naziștii au ucis 33.000 de evrei în septembrie 1941, este în sine un gest nazist al armatei ruse invadatoare în Ucraina.
„Vladimir Putin a devenit campionul global al barocului comunisto-fascist”, scria Tismăneanu în eseul Ispita fascistă a tovarășului Putin.
Elitele ruse și posibila dispariție a lui Putin
Spre deosebire de Ucraina unde majoritatea intelectualilor este în favoarea proiectului politic civic-liberal, în Rusia nu există un consens al elitelor. Însă teroarea și cenzura generează tăcere, deși este de așteptat ca, în condițiile ororilor din atacul împotriva Ucrainei, să existe cel puțin o delimitare.
Nadejda Mandelștam spunea că „la ceasul ororilor totalitare tăcerea e o crimă împotriva umanității”, ne amintește profesorul, adăugând că intelectuali importanți ca actorul și regizorul Konstantin Habenski au ales la începutul invaziei să nu se exprime.
Intelectualii din anturajul lui Putin difuzează mesaje despre intenția Vestului de a-i „scoate” din cultura europeană pe Tolstoi și pe Dostoievski. Un mesaj manipulator adresat rușilor.
Totuși, o posibilă disperare politică a elitelor informate din Rusia manifestată prin spaimă, angoasă, fugă, ar putea duce la configurarea unor scenarii post-Putin.
În istoria Rusiei, arată Hélène Carrère d’Encausse în lucrările sale, succesiunea la putere este, de regulă, generată, facilitată, însoțită de crimă.
Putin la judecată și butonul nuclear
Dictatorul de la Kremlin a comis două tipuri de infracțiuni sancționabile de dreptul internațional: crima împotriva umanității și genocidul, susține Tismăneanu.
Convenția asupra genocidului nu conține crima politică, fiindcă URSS avea drept de veto când s-a semnat documentul.
„Putin este un dictator amoral căruia principiile dreptului internațional nu-i spun absolut nimic. El disprețuiește statul de drept și nu crede decât în forță. Este anti-occidental și anti-liberal în chip visceral”, sublinia Vladimir Tismăneanu în eseul amintit.
Citește și: Orice cancelar al Germaniei ar fi avut aceeași relație cu Rusia pe care a construit-o Merkel
Masha Gessen, autoarea volumului Omul fără chip, invocat de Tismăneanu în dialogul PressHub, arată că eșecul democrației în Rusia pornește de la închiderea pe vremea lui Elțin a dosarului de condamnare a Partidului Comunist care a condus 74 de ani țara, ceea ce a permis un adevărat dezmăț moral și nașterea oligarhiei. Deputinizarea Rusiei va însemna inevitabil și decomunizarea ei.
„Putin nu are ce oferi poporului rus decât arme, agresiuni și circ de tipul Olimpiadei de la Soci (adevărată potemkinadă). Avem de-a face cu un regim corupt integral și iremediabil, cu o metastază a abjecției și a turpitudinii”, scrie Tismăneanu în eseul publicat în coautorat cu Marius Stan.
Despre amenințarea cu războiul nuclear, Vladimir Tismăneanu are un punct de vedere clar: „Nu cred că Putin va fi lăsat să folosească butonul nuclear, e un bluff”. Cei care l-au pus în vârf și îi asigură existența, cum și el le asigură lor existența, se vor opune. Dacă pericolul crește din partea sa, e posibil ca Putin să dispară pur și simplu.
Mulți kremlinologi, istorici, jurnaliști, activiști au prevăzut posibilitatea unei noi agresiuni a Rusiei după acapararea în 2015 a Crimeii. Garry Kasparov, celebrul șahist, a descris cu precizie în 2015 calea primejdioasă pe care a apucat-o Putin într-o carte tradusă și în România, Vine iarna. De ce trebuie opriți Vladimir Putin și inamicii lumii libere. Tot el arată cu degetul spre Occidentul care a permis, din calcule comerciale, ascensiunea și consolidarea dictaturii în Rusia.
Predicțiile din 2015 ale lui Vladimir Tismăneanu conduc la concluzii similare: „Alianța extremei drepte vestice care îl glorifică pe Putin (probabil subvenționată de acesta) își zice „Pace și Libertate”. În fapt, e vorba de sclavie și război. Cine ignoră acest lucru nu pricepe natura sistemului putinist și adevăratele sale obiective. Ignoranța, în acest caz, duce în mod cert la catastrofă”. Ceea ce vedem azi cu spaimă și indignare.
(*) Adio la Slavianka este un marș compus de Vasili Agapkin în 1912 în timpul primului război balcanic. Textele au suferit schimbări de-a lungul timpului fiind adaptate unor contexte istorice diferite. Azi poate fi auzită și o versiune patriotică ucraineană.
