Cu telecomanda la vânătoare de știri, ce a putut vedea telespectatorul cumsecade în 11 noiembrie a.c.? O procesiune de câteva zeci de credincioși și preoți, condusă de însuși I.P.S.Teodosie, lua parte la slujba de alungare a Covidului din comuna Cogealac, județul Constanța. Cu cădelnițe și vorbe din scripturi, Covidul era invitat să părăsească locul și să nu se întoarcă. Participanții aveau mască de protecție, dar fără distanțare, fiindcă atunci n-ar mai fi o procesiune religioasă credibilă.
O dubă cu stație de amplificare transmitea slujba pentru cei prudenți rămași în casă. I.P.S.Teodosie a mai oficiat astfel de slujbe anti-COVID-19 la Constanța, în luna iulie, când a purtat pe străzi moaștele Sfântului Pantelimon, tămăduitorul. Totuși, municipiul de la malul mării a trecut linia roșie de peste 3 infectări la mia de locuitori. Întâmplarea se adaugă numeroaselor pelerinaje și adorații ale moaștelor care au animat peisajul pandemic și au subminat restricțiile impuse în România.
În comparație cu unele ritualuri mai sobre, s-ar putea crede că românii sunt nu doar religioși ci și superstițioși, gata să cadă în misticisme inutile, în loc să respecte în mod rațional măsurile de prevenție în pandemie. Situația este mai complexă.
Dacă nu aș fi scris o teză de doctorat pe tema puterii magice a cuvântului, în poezie, dar și în incantațiile blestemului, aș trata cu dispreț ideea că prin psalmodiere se poate alunga o boală contagioasă. Totuși, un strop de ironie se potrivește situațiilor descrise mai sus, fiindcă Biserica trebuie să dea încredere și povețe bune oamenilor, ca să îi ferească de contaminare, nu să îi poarte pe străzi. Decesul multor fețe bisericești în această perioadă este un exemplu amar.
Dar, să trecem peste ocean, să vedem cum se întâmplă lucrurile în societăți mai pragmatice, așa cum este America „great again”. Tot televiziunea, multiplicată pe rețelele sociale, a reușit să uimească globul cu incantația consilierei spirituale a lui Donald Trump care chema spiritele pentru a asigura victoria în alegeri.
Paula White-Cain a executat cu aplomb șamanic un ritual ridiculizat involuntar de trecerea prin cadru a unui tip, probabil parte a ritualului, care traversa calm scena cu un prosop și o carte.„Lovește, lovește, lovește, lovește până la victorie! Pentru fiecare dușman care se ridică împotriva ta, vom lovi pământul pentru ca tu, Dumnezeule, să ne asiguri victoria. Aud sunetul unei ploi abundente, aud sunetul victoriei, aud strigăte și cântece, aud sunetul victoriei…Eu aud victorie, victorie, victorie, victorie în cer, în cer, victorie, victorie, victorie, victorie, victorie, victorie, victorie unde îngerii sunt eliberați acum, unde îngerii sunt trimiși acum…”, repeta exaltată tele-evanghelista plătită din banii contribuabililor americani. Ea s-a războit energic cu „confederațiile demonice” reunite împotriva unsului la Casa Albă, având ca aliați îngeri din Africa și America de Sud:„Spargem și divizăm orice confederație demonică care e împotriva alegerilor, împotriva Americii”, nefiind uitate cele șase state de care depindea realegerea lui Trump. Propovăduind „Evanghelia prosperității”, Paula White-Cain, șefa New Destiny Christian Center, o biserică din Orlando având peste zece mii de enoriași, divorțată de două ori și cercetată pentru evaziune fiscală, a contribuit la adunarea de fonduri pentru președintele Trump de la adepții îndemnați să doneze „Departamentului de Finanțe din Rai”. Tele-evanghelista a reușit să pătrundă în cercul prezidențial cu afirmații publice adulatoare ca „Să îl respingi pe preşedintele Trump, înseamnă să îl respingi pe Dumnezeu” sau cu amenințarea Iadului pentru cei care îl critică: „Orice gură care îl vorbeşte de rău va fi condamnată şi pedepsită conform cuvântului lui Dumnezeu”.
Cum numărătoarea sau, după caz, renumărarea voturilor este încă în curs, mai trebuie să așteptăm pentru a vedea dacă „Hamanda, Aka, Ata, Rata,Teda, Baka, Sanda, Atha, Rike etc. ” își vor face treaba în beneficiul președintelui Trump care nu se dă dus de la Casa Albă. N-am uitat nici „flacăra violetă”, presupusul ajutor al președintelui Băsescu în alegeri, nici alte vrăjeli invocate de politicienii români de-a lungul istoriei recente. Timpurile stranii pe care le traversăm au hazul lor și duc în cele din urmă la „banalizarea țicnelii”, cum suna un inspirat titlu al Leliei Munteanu.
