Anul trecut, Opera Națională București a împlinit 100 de ani de existență. Mulți înainte! Motiv pentru care s-a străduit să mai dea jos din pânzele de păianjen care tindeau să ascundă opera cu totul.
Fără a pierde prea mult din amatorismul sedimentat, doar mai bine mascat, am avut parte și de mici surprize plăcute.
Prima surpriză. Cu un nou director interimar (7 ani în interimate), numit în martie 2021, programul stagiunii centenare a fost prezentat, chiar dacă târzior (septembrie), în mare parte, și cu distribuții, așa cum se obișnuiește la marile teatre de operă.
Mulți invitați străini și români care activează în străinătate. Premiere, reluări de spectacole de mare succes care, din păcate, fuseseră băgate pe nedrept, la naftalină. Fără reluarea esențialului Fidelio de L.v. Beethoven, iar din celelalte bune intenții s-au mai pierdut pe drum.
Unele din schimbările de parcurs s-au dovedit chiar norocos strălucite. Invitarea în premieră a celui mai mare dirijor român de operă, Christian Badea, la pupitrul orchestrei pentru a dirija Otello de G. Verdi cu o distribuție de vis.
Sau, înlocuirea unui promis Œdipe de G. Enescu cu un Bucharest Opera Festival. Era de dorit să avem și una, și alta. În rest, pentru a nu produce disonanță, au fost anulate distribuții și sau spectacole pe ultima sută de metri, unele cu scandal, cum deja se știe.
Totul suna bine și frumos, inclusiv promisiunea că, până la finalul festivalului, vom avea și programul (măcar parțial) al stagiunii următoare.
Asta era la început de iulie, dar de ce atâta grabă?! Erau vacanțe. Între timp, a avut loc și examenul de titularizare a directorului interimar, spre norocul ministerului, nemaiprezentându-se nimeni altcineva pentru post. Așa cum s-a întâmplat pentru TNB, și au trebuit să anuleze concursul !?! Bătăi de cap. Inutile (sic!), iese tot cine ”trebuie”.
După o liniște mormântală pe parcursul verii, timp în care, dacă aruncați o privire, din Bulgaria, până la New York și Tokio, toate instituțiile de profil similar și-au făcut cunoscute programele (date + distribuții) și și-au pus biletele în vânzare, în sfârșit, a apărut, nu un program ci, un calendar. N.B. Nu mai adaug că pentru instituțiile din străinătate vara nu a însemnat lacăt pe ușă și că stagiunea începe din septembrie, unele chiar cu sfârșit de august.
UCRAINA. KIEV. Pe toată durata verii, și continuă, Opera Națională a avut spectacole. Ce e drept, în condiții de război, în week-enduri și ore de amiază, nu spectacole de seară. La noi, chiar mai rău ca la război.
Citește și: De ce nunta lui Simion a fost un laborator de spălare a creierelor
Trebuie să precizez că, totuși, în numele respectului pentru cultură… nicio instituție publică de spectacole din România nu urmează modelul celor din vecinătate sau din occident! Și, nu, nu este din cauza pandemiei. Doar salariile coincid cu cele din occident. Altceva nimic.
Mă refer ca unitate, la plată/prestație. Dacă la teatre stagiunile se deschid în septembrie, în rest, nu vă grăbiți. Cât despre lungimea intervalelor pentru care se publică programele, altă jale.
La teatre, intervalele sînt între 2 săptămâni – 1 ½ luni. Orchestra radio afișează programul pentru 3 luni (nu vă repeziți că n-a apărut încă). Filarmonica George Enescu afișează pentru o lună, două, variabil (not yet) iar pe măsură ce ne depărtăm de București, intervalele de anunțare și duratele publicate se scurtează. Chiar dacă, numărul spectacolelor lunare e atât de mic, încât, practic, să faci un program, poți da cu zarul.
Aș spune că, la această oră, singura instituție culturală care funcționează ca afară este Festivalul Internațional George Enescu, mă rog, afectat recent de câteva decizii de Dâmbovița.
Prin urmare, calendarul afișat de Opera Națională București cuprinde niște date și niște nume de spectacole. Altceva nimic. Subțirelul câștig din stagiunea trecută s-a evaporat. „Back to normal”?! Da. Nu, e mai rău. Puține spectacole, să nu obosească artistul, aceeași ineptă programare de opere din același stil, nicio viziune, aruncate niște titluri.
În rezumat. În TREI luni de zile (oct-dec), ONB s-a hotărât să ne dea 36 (+1) de spectacole. Vă comunic pe această cale că, Opera din PARIS, numai în luna Octombrie are 42 de spectacole.
Dar, acestea sînt lucruri despre care am tot scris. Indolența, nesimțirea, mediocritatea, bătaia de joc sînt, însă, surde și oarbe.
Altceva este interesant anul acesta și mi-a atras atenția.
În luna decembrie, ne apare semnalată premiera musicalului Fantoma de la Operă de Andrew Lloyd Webber!
Nino, nino!?!
După cum știu și iubitorii și indiferenții musicalurilor, statul, ministerul culturii, finanțează și Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” (TNOMID), cel care, de altfel, a lansat cu mare succes musicaluri ca Fantoma de la Operă, Romeo și Julieta, Rebecca, și câteva mai recente, din păcate cu mult sub strălucirea primelor pentru că, sistemul de audiții și producție s-au downgrad-at. Dar nu despre asta e vorba acum.
Să ne aducem un pic aminte.
În 2013, se produce fuziunea ONB cu TNOMID. Nu era vorba doar de o reducere a administrației, ci, mai ales de folosirea cu eficiență maximă a sălilor, a achizițiilor de scară, a experienței și valorii fiecăruia. La vremea respectivă, TNOMID avea ascendent asupra ONB.
Citește și: Marea Scăpare din România
Săli pline, spectacole ca afară, distribuții proaspete realizate prin audiții de nivel occidental. ONB a venit tare din urmă în perioada 2013-2016. Prin aducerea ca șef la balet a lui Johan Kobborg (căruia domnul Soare îi zicea că la coregrafie e Kobborg cu ”k”, adică, un mic dirijor, nu-mi permit să-i pocesc numele că este și al părinților lui, iar dumnealor nu au nicio vină, cred, care știe cu coregrafia) iar pentru spectacolele de operă invitarea celor mai în vogă regizori, începând cu regretatul Graham Vick. Ideea era foarte sănătoasă, pragmatică.
Invitați sau nume de mari nu poți avea tot timpul iar, atunci, este producția care trebuie să atragă, în cazul baletului, coregrafia. Vezi, montările lui Zeffirelli la MetOpera. Și, peste toate acestea, pentru spectator, prețul biletelor nici măcar nu s-a mărit, darămite să devină inaccesibil, cum s-a întâmplat stagiunea trecută. În fine, tempi passati, a fost, probabil, singurul interval în care ONB a creat istorie.
Fuziunea, în sine, o dramă în nenumărate acte. Toată lumea speriată că își pierde scaunul, a fost într-o permanentă stare de pândă, și-a ascuțit dinții, mă rog, tot tacâmul românesc, pentru ca, în 2016, în celebrul scandal, să iasă la vânătoare, la propriu. Le-au lipsit doar macetele. Cine vede filmările de atunci și nu știe nimic, închide sonorul, va crede că vede secvențe dintr-un crime-thriller.
Miniștrii de atunci, speriați și ei de colții de aur ai sindicatului, au divorțat cele două instituții. Toți s-au reașezat liniștiți în scaune. În decizia Ministerelor, guvernului etc… dacă le citiți, apare tocmai motivația repertoriului și competențelor TOTAL diferite. MUSICALUL fiind chiar falia ce îi desparte. Pam-pam!
Dar, ce să vezi? ONB programează premieră cu Fantoma de la Operă, un musical care există deja, la operetă!!! Nu spun, la cum arată vocile în ansamblu, musicalul ar fi mai apropiat de ce pot presta per total, există și excepții. Dacă nu e o glumă, NOI TOȚI vom plăti o altă licență, altă regie, altă producție ( noroc că franciza, nu-i lasă chiar de capul lor). Presupuneri doar.
Că, dacă va fi vorba doar de preluarea montării de la Operetă, de acum câțiva ani, înseamnă că, carul de la Caracal s-a mutat și răsturnat la București, respectiv, în Ministerul Culturii care împarte funcțiile în ONB și TNOMID și aruncă bugete spre unii la fel ca ei.
Întrebarea e, de ce să le mai ținem pe amândouă? De ce doi directori, două secretare, doi șoferi de director? Sau, mă gândesc, e o altă tactică să le Reunească fără să-și dea seama? Poate îi păcălește de data asta. Separate, într-adevăr, nu au nicio justificare.
Nici până acum, nici de acum înainte. Sigur, așteptăm sindicatul Alfa și Omega să ne explice că e nevoie de instituții publice de spectacole în care artiștii angajați pe sume imense, urcă pe scenă de două-patru ori pe lună sau mai rar.
Nu este nicio exagerare când afirm că activitatea lor e fantomatică. Dar și actualul ministru al culturii a luat decizia să nu facă nimic, deci, trebuie așteptat altul, și altul, și altul…..
În rest, am anunțat, oriunde în lume puteți să vă rezervați bilete, unele spectacole și distribuții sunt deja sold out.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
