Războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei la 24 februarie 2022 a depășit de mult conceptul de conflict local de intensitate medie. Dar o întrebare majoră care se ridică este cât timp va continua conflictul menționat.
Generalul Valeri Zalujnîi, comandantul șef al Forțelor Armate ale Ucrainei și membru al Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei, încearcă să răspundă la această întrebare, într-un articol amplu publicat de portalul ucrainean Ukrinform.
Războiul a depășit de mult faza de „blitzkrieg”, cum au crezut rușii că va fi, durează deja de luni de zile și, scrie șeful armatei ucrainene, există toate motivele să credem că nu se va termina în 2022.
Unde ar trebui să se oprească Ucraina. Ce mai vrea Rusia
„În acest sens, este firesc să analizăm perspectivele pentru anul următor și să depășim previziunile și ipotezele. O astfel de perspectivă ar trebui să fie total practică. Și anume, până unde ar trebui să se extindă ambițiile militare ale Ucrainei? De asemenea, ca derivat logic al acestei întrebări, de ce ajutor exact au nevoie Forțele Armate ale Ucrainei din partea partenerilor pentru anul viitor 2023?
Este destul de logic că însăși căutarea răspunsurilor la întrebările puse, pe lângă o discuție teoretică fascinantă, are și o latură complet utilitarista. Pentru un număr limitat de oficiali militari și civili, o astfel de cercetare cuprinde o mare parte a sarcinilor lor profesionale. Merită adăugat că, pentru cei mai mulți dintre ei, astfel de probleme se referă în esență la o responsabilitate clară de a-și apăra țara și, în cele din urmă, de a-i defini soarta”, scrie Generalul Valeri Zalujnîi.
Comandantul caută să anticipeze și care sunt limitele ambițiilor Rusiei în ceea ce privește progresele ulterioare în Ucraina.
„Anumite perspective operaționale sunt vizibile în zonele Izium și Bakhmut. Atingerea frontierei administrative a regiunii Donețk poate fi văzută ca un obiectiv final probabil al eforturilor Rusiei. Perspectiva progreselor în direcția Zaporojie pare și mai atractivă pentru inamic.
Ar asigura o acțiune ulterioară spre nord, care i-ar permite să amenințe direct cu capturarea orașelor Zaporojie și Dnipro, ceea ce va duce la rândul său la pierderea controlului de către ucraineni asupra unei mari părți a malului stâng al țării (al râului Dnipro – ed. ).
Nu pot fi excluse nici planurile revizuite de a obține controlul asupra Kievului și amenințarea unei reinvazii de pe teritoriul Republicii Belarus”, anticipează comandantul șef al Forțelor Armate ale Ucrainei și membru al Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei.
Rusia, între acțiune și sancțiune
Dar progresele ulterioare în direcția sud, de la capul de pod operațional de pe malul drept al râului Nipro, deschid cele mai multe oportunități pentru Rusia. Succesul în partea de sud a Ucrainei, cu condiția să fie utilizat rapid și corect, ar putea produce un dublu efect, afirmă generalul Valeri Zalujnîi.
„Pe de o parte, acest lucru ar deschide perspective destul de realiste de preluare a Mykolaiv și Odesa și, pe de altă parte, ar crea o amenințare față de Krivoi Rog, înainte de a reprezenta amenințări pentru regiunile centrale și de vest ale Ucrainei.
Am ales în mod deliberat să nu abordăm în acest articol condițiile în care Rusia ar fi obligată să meargă după acest presupus scenariu. În același timp, nu ar trebui să respingem întregul spectru de probleme strategice și chiar globale conexe pe care aceasta le-ar crea pentru Federația Rusă.
Printre acestea se numără izolarea internațională, precum și presiunea economică parțială prin sancțiuni internaționale, problemele cu mobilizarea generală și lipsa armelor și echipamentelor moderne, care în timp vor deveni mai acute”, afirmă comandantul șef al Forțelor Armate ale Ucrainei și membru al Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei
Totuși, pe lângă avantajele pur militare, acest tip de acțiune strategică în estul și sudul Ucrainei va aduce Rusiei dividende politice și economice suplimentare. Printre acestea se numără asigurarea securității autoproclamatelor „republici” și încheierea logică, deși întârziată, a așa-numitei „operațiuni speciale”, întreruperea accesului Ucrainei la Marea Neagră, obținerea controlului asupra surselor importante de producție de energie din sudul țării, arată generalul.
Crimeea, punctul cheie al războiului
„Este ușor de ajuns la concluzia că un astfel de succes promițător în sud și, într-o oarecare măsură, în estul Ucrainei, în sens teritorial, trebuie să se bazeze pe o apărare fiabilă și pe păstrarea controlului asupra Republicii Autonome Crimeea, ocupată temporar.
Într-adevăr, Crimeea a fost și rămâne baza rutelor de aprovizionare pe flancul strategic sudic al agresiunii ruse. Teritoriul peninsulei permite desfășurarea unui număr semnificativ de trupe și provizii.
În cele din urmă, Crimeea găzduiește principala bază navală a Flotei Rusiei de la Marea Neagră, precum și o rețea de aerodromuri, pentru lansarea de atacuri aeriene pe aproape întregul teritoriul Ucrainei. Unii analiști sunt înclinați să sugereze că acest control asupra teritoriului Peninsulei Crimeea este văzut de forțele ruse drept un centru de greutate în războiul aflat în desfășurare”, a precizat Valeri Zalujnîi, comandantul șef al Forțelor Armate ale Ucrainei și membru al Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei
Dar, analizând situația cu care se va confrunta probabil forțele armate ucrainene în 2023, aceste lucruri nu par atât de simple pentru ruși.
Frontul arată rău în sud și est
De fapt, pentru Forțele Armate ale Ucrainei, situația pe front va reprezentată de o combinație complexă între amplasarea efectivă a liniei frontului, a resurselor disponibile, a numărului de forțe pregătite pentru luptă și, evident, a inițiativei strategice care va rămâne în mâinile inamicului.
„Alături de aceasta, urmărind logica menționată, este necesar să existe rezerve cu privire la linia dorită de contact din perspectiva ucraineană. Contururile sale au o configurație extrem de dezavantajoasă în direcțiile Izium și Bakhmut deja menționate.
Eforturile substanțiale ale rușilor de a pătrunde în apărarea Ucrainei constrâng orice manevră operațională și necesită, în esență, dublarea numărului de forțe din zonă pentru a limita inamicul. Situația devine deosebit de acută pe fondul lipsei armamentului adecvat și al apărării antiaeriene insuficiente.
Situația din sud și est nu arată mai bine. Amenințarea avansării inamicului spre Zaporojie a fost deja menționată. În plus, există un real risc ca inamicul să obțină succese parțiale din direcția Huleaipole, ceea ce în anumite condiții ar putea crea o amenințare de încercuire a unui întreg grup de trupe ucrainene în estul Ucrainei.
Faptul că inamicul are un cap de pod operațional pe malul drept al râului Nipro necesită eforturi suplimentare pentru a preveni extinderea acestuia”, este analiza făcută de comandantul șef al Forțelor Armate ale Ucrainei și membru al Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei.
Capacitatea Ucrainei de a lansa contra atacuri simultane
Valeri Zalujnîi arată că singura modalitate de a schimba radical situația strategică este, fără îndoială, ca armata ucraineană să lanseze mai multe contra atacuri consecutive și, în mod ideal, simultane pe tot parcursul anului 2023. Ar fi greu de supraestimat importanța lor militară, dar și politică și informațională. În același timp, problema planificării și execuției lor necesită mai multă atenție.
„Subiectul poate fi restrâns la următorul concept: ce forțe și mijloace sunt necesare în acest scop? Dacă considerăm campania din 2023 ca un punct de cotitură, trebuie să revenim la definiția centrului de greutate pentru Rusia în acest conflict.
La urma urmei, doar o influență eficientă asupra centrului de greutate al inamicului ar putea schimba cursul războiului.
Cu condiția ca un astfel de centru de greutate să fie controlul asupra Crimeei, este logic să presupunem planificarea pentru 2023 a unei operațiuni sau a unei serii de operațiuni pentru recâștigarea peninsulei.
O astfel de planificare trebuie, în primul rând, să presupună că sunt disponibile suficiente trupe. Și cu siguranță nu vorbim despre unitățile armatei ucrainene care operează deja pe linia frontului de 2.500 km de la Herson până la Kovel”, arată Valeri Zalujnîi.
Pregătirea unei campanii ofensive cere ca Ucraina să înființeze una sau mai multe grupări operaționale (operațional-strategice) de forțe formate din 10 până la 20 de brigăzi de armament combinat, în funcție de intenția și ambițiile Comandamentului ucrainean.
„În situația actuală, cele de mai sus ar putea fi realizate exclusiv prin înlocuirea principalelor tipuri de armament de care dispun brigăzile deja existente cu altele moderne, furnizate de partenerii Ucrainei
Separat, trebuie evidențiată necesitatea de a obține mai multe rachete și muniții, sisteme de artilerie, lansatoare de rachete, active EW etc.
Toate acestea vor necesita eforturi consolidate ale tuturor țărilor partenere, ocupând în același timp o cantitate semnificativă de timp și resurse financiare.
Strict vorbind, toate acestea depind direct și exclusiv de resursele de care dispune Ucraina. Deși numărul de forțe este probabil să arate destul de promițător pentru Forțele Armate ale Ucrainei, același lucru nu se poate aplica și în cazul armamentului și muniției grele.
Dar, în orice caz, cu condiția să existe voință politică, planificare în timp util și deliberată, cu utilizarea bazei industriale și a rezervelor principalelor puteri ale lumii, sarcina de a înființa și echipa în mod corespunzător astfel de grupări este văzută ca absolut realistă”, crede comandantul șef al Forțelor Armate ale Ucrainei și membru al Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei.
Cu toate acestea, abordarea prezentată pentru definirea sarcinilor campaniei militare din 2023 pentru forțele armate ale Ucrainei pare prea unilaterală.
Articolul integral poate fi citit aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Foto: Comandantul șef al armatei ucrainene, Valeri Zaluznîi. Sursa: ukrinform
Citește și:
Funeraliile Reginei Elisabeta a II-a. Ce se întâmplă în următoarele 10 zile
Prima declarație a noului rege al Marii Britanii, Charles, după moartea Reginei Elisabeta
Regele Charles al III-lea este numele oficial al noului rege al Marii Britanii
Originile din România ale Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii
