Nici nu s-a terminat bine dezbaterea despre raportul Comisiei Europene privind statul de drept din România, că un nou scandal a izbucnit în magistratură.
Fără a avea un precedent în istoria alegerilor membrilor CSM, actualul consiliu a decis că pentru doi judecători (Grațiela Milu și Mihai Ghica) este nevoie de un tur doi al alegerilor, întrucât niciunul dintre ei nu ar fi obținut un număr de voturi care să satisfacă principiul majorității calificate, condiție neprecizată în mod expres în legile justiției.
Decizia CSM este cu atât mai controversată, cu cât în actualul consiliu există un judecător omolog care a obținut, în mandatul trecut, un număr de voturi mai mic decât ei și, cu toate astea, a fost validat ca membru (vezi cazul judecătoarei Evelina Oprina, corespondenta lui Mihai Ghica).
Mai mult, nici în mandatele trecute nu s-a ținut cont de acest principiu. Spre exemplu, magistrații Mona Lisa Neagoe și Horațiu Dumbravă au fost validați ca membri CSM fără să fi obținut voturi cu majoritate calificată.
Așadar, actualul CSM schimbă regulile electorale din sistemului judiciar chiar în timpul jocului, gest grav de subminare a principiilor statului de drept.
De ce contestă cel mai important corp judiciar cu rol în garantarea independenței justiției cea mai importantă regulă a democrației, și anume organizarea unor alegeri libere, predictibile, clare? Pentru că cei doi judecători contestați nu sunt agreați de facțiunea Liei Savonea, care ar dori ca în viitorul CSM, secția de judecători să ia decizii predictibile, în acord cu gruparea suveranistă din justiție.
Citește și: Magistrații acuză: Proiectele legilor justiției mențin aproape toate modificările nocive
Mai pe românește, gruparea dominantă dorește să își aducă în CSM oamenii săi. Nepotismul și afilierea la o grupare bat regulile meritocratice ale democrației.
Momentul este cel mai potrivit moment pentru a înțelege acest fenomen distructiv din justiție într-o lupă europeană mai largă, pentru că, deși pare uimitor, capturea CSM de către facțiuni din justiție s-a întâmplat și la case mai mari, precum Italia sau state central și est europene, iar experții europeni au atras demult atenția asupra deficiențelor euro-modelului CSM, preluat de la italieni.
Chiar în acest an, drept angajament în fața Comisiei Europene pentru a primi aprobarea Bruxelles-ului pentru Planul italian de Redresare și Reziliență, Parlamentul de la Roma a modificat legile privind organizarea judiciară, în ideea unei reforme a sistemului, tocmai pentru a corecta deficiențele CSM-ului italian, lucru explicat în detaliu chiar în raportul pe stat de drept privind Italia, publicat în această vară.
În România, lucrurile se afundă și mai tare spre iliberalism, în loc să fie luate măsuri legislative pentru prevenirea acestor abuzuri create chiar în interiorul sistemului judiciar.
Dezamăgirea față de lipsa de profesionalism a unor consilii din UE s-a putut observa și într-un studiu realizat în 2014-2015, de către European Networks of Councils of the Judiciary, care a arătat faptul că judecătorii din diverse state UE au opinii divergente asupra corectitudinii consiliilor de care aparțin.
La întrebarea dacă au perceput Consiliul Superior al Magistraturii drept un organism care le-a respectat independența în ultimii ani, ponderea răspunsurilor negative a fost scăzută – doar 3 la sută – pentru consilii precum cel belgian, polonez sau danez. Cu toate acestea, această pondere a fost mult mai mare pentru alte state UE: de 10% în Italia, 15% în Bulgaria, 21% în Portugalia și un șocant de 36% în cazul Spaniei.
România ar merita, în noul context, un studiu extrem de elaborat pe această temă, pentru a înțelege gradul de mulțumire/nemulțumire al magistraților față de corpul care le decide destinul profesional, date fiind deciziile repetitiv controversate din ultimii șase ani ale membrilor care au format majoritatea în actualul mandat CSM.
Pe scurt, la nivel istoric, CSM, un organism creat în interiorul sistemului judiciar cu puteri mari asupra carierei magistraților, a fost considerat un produs italian de export de succes.
Introdus în Constituția Italiei în anul 1948, CSM a servit drept model pentru noile constituții democratice ale Greciei, Portugaliei, Spaniei mai întâi și apoi, sub presiunea instituțiilor europene, pentru constituțiile democrațiilor nou înființate în Europa Centrală și de Est, drept condiție pentru aderarea la UE.
În timp, experții europeni în drept au remarcat însă și limitele acestui model standardizat, cele mai importante studii pe temă fiind semnate de Michal Bobek (profesor de drept european la College of Europe, Bruges și cercetător la University of Oxford of European and Comparative Law) și David Kosai (profesor asociat la Facultatea de Drept a Universității Masaryk, Brno).
Studiile lor pot fi citite aici și aici.
Ce spun în esență cei doi reputați profesori în drept, unul dintre ei deținând în trecut și funcția de avocat general la CJUE?
„Euro-modelul CSM protejează sistemul judiciar de influența externă, dar acordă puțină atenție presiunii inadecvate asupra judecătorilor la nivel individual (..) Dă putere doar unui grup restrâns de judecători care, la rândul lor, își pot favoriza aliații și pot modela sistemul judiciar în funcție de opiniile lor.”
Citește și: Rețeaua care compromite Justiția
Deși acest consiliu a avut un rol benefic privind reducerea influenței politice asupra magistraților, în timp, sistemul și-a creat dușmani chiar în interiorul lui, generând ca orice sistem închis, fără pârghii de tragere la răspundere a membrilor CSM, rețete pentru încurajarea nepotismelor, crearea de găști dominante cu comportament tipic partidelor politice, care își formează rețele de apropiați, folosind diverse instrumente asupra carierei magistraților pe modelul sticks and carrots.
În Italia, s-a discutat despre influența nefastă asupra magistraților a ceea ce se cheamă „correnti”, concept explicat de către cercetătorii Simone Benvenuti and Davide Paris, într-un articol științific, publicat la Cambridge University Press. Ce înseamnă mai exact acest termen italian? Correnti sunt facțiuni care acționează în cadrul celei mai importante asociații de magistrați din Italia, Asociația Națională a Magistraților.
„Deși nu au legătură în mod explicit cu un anumit partid politic, correnti se disting prin orientarea lor «politică» sau «ideologică», astfel încât este obișnuit să se vorbească despre «correnti» moderați, progresiști, conservatori.
Fiecare dintre aceste facțiuni au întocmit liste de candidați cu intenția de a-și duce candidații la CSM. Astfel, afilierea și loialitatea unui candidat față de un „corrente» a devenit mai importantă decât criteriile meritocratice.
În al doilea rând, procesul de luare a deciziilor în CSM, în special în domeniul numirilor, s-a dezvoltat astfel încât să se realizeze acorduri informale între «correnti» pentru a împărți între ei posturile vacante din sistemul judiciar.
Aceasta practică a afectat legitimitatea măsurilor luate de CSM, care sunt adesea criticate ca părtinitoare, pentru că nu au ca scop recompensarea celor mai buni magistrați pentru anumite funcții, ci mai degrabă pe cei care manifestă anumite loialități”, explică cei doi autori.
Așadar, dacă analizăm istoria recentă a CSM-ului italian, putem descoperi crearea unor patternuri nocive asemănătoare, singura diferență fiind că Italia a încercat, în acest an, să remedieze problemele sistemice, pentru eficientizarea sistemului judiciar, pe când, în România, problemele magistraților par a fi abandonate de către clasa politică.
De atlfel, dacă analizăm comparativ toate rapoartele privind statul de drept în statele UE, putem descoperi că practici nocive ale unor membri CSM apar și în alte state, cum ar fi Slovenia.
În raportul pe stat de drept privind Slovenia, apare precizarea că Ministrul Justiției pregătește un pachet de legi pentru reformarea CSM, întrucât există controverse privind transparența alegerii membrilor CSM sau în legătură cu imparțialitatea procedurile disciplinare pentru judecători.
Ca o concluzie, lideri informali dornici de putere sau probleme ale sistemului judiciar apar în multe alte state UE, diferența constă în dorința politică de corectare și îmbunătățire a sistemului judiciar.
În România ultimilor ani, voința politică pentru reformă a dispărut complet, lăsând loc unui spațiu de manevră specific iliberalismului.
Pe lângă cumințirea presei prin finanțări de partid, controversatele drafturi privind securitatea națională, problemele sistemice privind lipsa unui control democratic real asupra serviciilor secrete, noul scandal privind capturarea CSM de către facțiuni din interior nu face decât să completeze tabloul imperfect la democrației din România.
Retorica doar la suprafață a liderilor politici privind condamnarea autoritarismului rusesc nu poate acoperi la nesfârșit problemele din ce în ce mai grave ale democrației interne.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Sa nu ne amagim . Iliberalismul romanesc a fost doar o incercare nereusita ,a unor capetenii politice, ce a fost oprita de catre Presedintele natiunii . S-a vazut cum iliberalismul (in fapt un comunism mascat )a creeat doar dictatura peste tot in lume . Sistemele democratice au alte teorii ale valorilor si respecta cutuma libertatii magistratilor si a Instantelor de judecata ce acum pot decide functie de legile din UE .Este normal sa existe si o lupta la nivelul CSM dar interpretarile partinice nu isi gasesc cuprinsul in realitatea la zi .Totul este supus controlului si acum toate aceste proiecte de legi sunt parte a acceptului urmare a discutiilor in urma carora legile vor capata o forma finala .Sa asteptam si vom vedea cum arata ele .Dealtfel Presedintele natiunii a aratat ,foarte clar ,cum aceste legi trebuie sa fie in concordanta cu cele din UE .