De ce s-au românizat italienii din România

Data:

Reprezentații comunității italiene din Craiova se simt jenați de felul în care jurnalista de la RAI, Lucia Goracci, a fost tratată de senatoarea Diana Șoșoacă și își aduc aminte de felul în care se purtau mulți dintre liderii puterii comuniste cu minoritățile.

Au fost perioade complicate înainte de 1989, în care italienii României au fost nevoiți să-și schimbe numele, să renunțe la identitatea lor italiană pentru a putea supraviețui fără să se teamă că vor fi ridicați. Anii stalinismului autohton i-a afectat cel mai mult, dar au rămas în vizorul regimului până la căderea lui Nicolae Ceaușescu în 1989.


Italienii au început să vină în România la jumătatea secolului al 19-lea ca muncitori forestieri. Apoi, la începutul secolului 20 a fost un val de oameni din peninsulă aflați în căutarea unei vieți mai ieftine, mai ușoare și mai bune. După instalarea guvernului comunist, însă, viața lor s-a complicat.

După cum scrie Sergio Bontempelli, „după 1947 regimului comunist, a recunoaște că nu au origine autohtonă era un curaj, de aceea mulți și-au ascuns originea italiană: au ascuns acte, documente, și-au schimbat numele, și-au schimbat cetățenia pentru a avea aceleași drepturi cu majoritatea. Unii au preferat să se întoarcă în Italia, lăsând în urmă rude, părinți, frați, copii și tot ce au agonisit o viață”.

Potrivit recensământului din 2011, în România ar fi doar 3.200 de italieni, dar unii reprezentanți ai comunității susțin că ar fi vorba de circa 40.000. Bontempelli susține, de pildă, că numărul e subestimat din cauză că mulți și-au schimbat numele după 1947, pentru a se pune la adăpost de eventualele epurări, hărțuiri, marginalizări.

Citește și: O mamă își caută de șapte ani fiica traficată. România e lider la traficul de persoane

Adelina Paschini Demetrescu i-a reprezentat mulţi ani pe italienii din Oltenia, ca viceconsulul onorific al Italiei. Bunicul ei a venit în România, în 1922, să prospecteze piaţa şi să vadă dacă ar putea începe aici o afacere. După ce s-a convins că viaţa în România era mult mai bună ca cea din Italia s-a mutat definitiv, cu toată familia. Au urmat alți 5000.

A venit şi preotul, şi învăţătorul, şi dentistul din Italia. Italienii şi-au adus inclusiv mobila. Din păcate, bunica ei moare în 1945, fiind călcată de o maşină rusească, iar fratele acesteia este zdrobit în timpul unui bombardament. Ceilalţi bunici, din partea mamei se stabilesc în Vâlcea, la Brezoi. O familie numeroasă formată din 8 surori şi doi fraţi. Adelina Paschini Demetrescu povestește că locuiește în aceeași casă pe care au cumpărat-o primii italieni din familie veniți aici:

Bunicul meu a venit cu tot cu fabrica de lichioruri, pe care o avea în Italia, dar aici a dat faliment, pentru că oltenii beau ţuică, nu lichior. Tatăl meu a fost mecanic de avioane. A studiat la Gratz, pentru că noi suntem din Nordul Italiei, de la graniţa cu Austria. A lucrat la Milano, iar după aceia au venit cu toţii şi s-au stabilit aici. Au cumpărat casa în care locuiesc eu acum. Fiind un număr mare de italieni s-a făcut o şcoală primară, dar şi un consulat, unde consul era constructorul care a făcut Primăria din Craiova. Consulatul s-a desfiinţat imediat după război, l-au desfiinţat comuniştii, undeva prin 1949-1950, reînfiinţindu-se în 1996, după Revoluţie.

Emigranți italieni

Adelina Paschini Demetrescu își amintește de anii grei din perioada comunistă când tatăl ei a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru deţinere de valută. În final a făcut doar patru, dar familia nu a dus-o pe prea bine:

De fapt cu valuta cumpăraseră nişte monede de aur ca să nu se devalorizeze. La percheziţii au găsit monedele în birou, nici nu le ascunseze, considerând că nu sunt furate. A cerut şi el şi mama expulzarea, dar nu au acceptat-o.

Eu am păstrat legătura cu rudele mele din Italia, cu greu, dar le-am păstrat. Eu aveam cetăţenie, eram cetăţean italian. Mai greu a fost cu soţul meu, căruia nu i-au dat voie să mă însoţească. Niciodată nu m-am putut duce în Italia cu familia completă. Nici cu soţul şi nici cu copiii mei. Mă simţeam urmărită la întoarcere, dar nu am fost niciodată interogată, presupun că ştiau cu cine mă întâlnisem în Italia”.

Imagine din satul Izvorul Rece

Este foarte clar că italienii au fost trataţi diferit de comunişti: unii au fost promovaţi în posturi călduţe, iar alţii alungaţi din case. Mai ales atunci când au refuzat să-şi ia cetăţenia română. Un sat întreg, de italieni a fost desfiinţat, iar oamenii obligaţi să-şi ia copiii şi să-şi părăsească casele. Este vorba de Italieni, o localitate la 15 km de Craiova.

Istoricul Dinică Ciobotea, ginerele unei familii de italieni stabilită acum 30 de ani la Izvorul Rece, în judeţul Dolj vorbește despre cum s-a acest născut acest sat:

Statul român a dat atunci o lege prin care erau primiţi italienii, iar în acelaşi timp, se făcea recomandarea către marii latifundiari să le dea şi de muncă. O parte s-au stabilit la Italieni, alţii la Izvorul Rece. Au primit pământ de la Eliza Opran, o latifundară din cercurile înalte ale familiei Argetoianu.

Aceasta le-a permis italienilor să se aşeze pe moşiile ei de la Işalniţa şi au format satul care astăzi poartă numele de Izvorul Rece, pe vremea aceea, se numea Atârnaţi. Comuniştii au schimbat denumirea satului din Atârnaţi în Izvorul Rece pentru că nu au suportat numele de Atârnaţi. Dintre familile stabilite aici amintin : Anzolini, Carneluti, Vizintin, Del Negro. Majoritatea s-au angajat în construcţii, inclusiv fratele soacrei mele. Toate clădirile emblematice  din Craiova au fost ridicate de italieni. Se face totuşi o confuzie, italienii nu au fost arhitecţi, ci doar executanţi”.

Istoricul Dinică Ciobotea

Istoricul îi menționează și pe italienii care s-au împrietenit cu regimul:

Soacra mea s-a speriat, şi-a schimbat cetăţenia imediat cetățenia italiană pe cea română, dar, de exemplu, un alt italian, pe nume Carneluti, nu şi-a schimbat-o, iar când a venit Revoluţia a început să cutreiere Europa. Alţii au avut două cetăţenii. O rudă de-a soacrei mele, care făcea parte din familia Amzolini a fost promovată de comunişti în funcţia de director la Uzina 7 Noiembrie. Cine a trăit acele vremuri înţelege mai bine ce înseamnă asta.

Ba mai mult, într-un proces de moştenire, aceste rude nu şi-au găsit dreptatea prin Craiova şi au strămutat procesul la Sibiu şi au apelat la Nicu Ceauşescu, care a intervenit şi acolo au câştigat. Românii cu italienii s-au înţeles, soacra mea când se ducea la biserică ortodoxă, când se ducea la cea catolică. Dacă atunci italienii munceau pe pământurile românilor, acum e cam invers. Şi prin Craiova, italienii sunt patronii, iar românii sunt angajaţii. Nu mai vorbim de Italia. Aşa se întoarce roata, aşa se scrie istoria…

Oltenii s-au înţeles bine atât cu italienii, cât şi cu evreii. Comunitatea evreiască din Craiova menţionează de fiecare dată colaborările, mai ales cele pe linie medicală. Atacurile verbale la adresa străinilor au apărut în spaţiul public românesc mai ales după apariţia AUR pe scena politică românească.

Citește și: Evreii olteni, cine sunt și de ce ar trebui să nu-i urâm

Senatoarea Diana Ivanovici Șoșoacă

Luna trecută, a avut loc un scandal de proporţii între Diana Şoşoacă şi jurnalista italiană Lucia Goracci, care a şi formulat o plângere împotriva senatoarei, susţinând că a fost sechestrată de aceasta. Întoarsă în Italia, jurnalista agresată de familia Şoşoacă a povestit pentru postul Rai Uno momentele prin care a trecut în biroul senatoarei. Lucia Goracci a mărturisit că au fost clipe prin care nu credea că va trece în România. Evenimentul a fost puternic mediatizat în presa din Italia, dar şi în presa din România, românii împărţindu-se în pro şi contra străini.

Citește și: Incidentul dintre senatoarea Șoșoacă și jurnaliștii RAI. Ambasadorul Italiei cere explicații Guvernului

Nouă ne este ruşine cu această Şoşoacă. Rudele mele din Italia sunt persoane serioase le este greu să conceapă că există un parlamentar de acest nivel. Normal, că ne face de râs”, a spus Adelina Paschini Demetrescu.

Dar nu doar italienii au avut parte de momente delicate, ci şi românii. În 2007, Fabrizio Gatti, ziaristul italian de la Espresso care s-a dat drept român şi a publicat o anchetă bombă, a acordat un interviu în exclusivitate pentru HotNews.ro, în care a vorbit despre Italia xenofobă.


Marga Bulugean
Marga Bulugean
Marga Bulugean este redactor-șef la cotidianul regional “Cuvântul Libertății” din Craiova. A fost redactor, șef de departament, redactor-șef adjunct. Am avut în directa responsabilitate domeniul “Social”, dar și instituțiile județene și locale implicate în domeniul sănătății. În prezent, este responsabilă de coordonarea redacției, de identificarea de noi subiecte, editarea știrilor, reportajelor și interviurilor, precum și de coordonarea studenților de la Jurnalism care fac practică și internship-uri la ziarul Cuvântul Libertății. A făcut parte timp de patru ani din redacția grupului de presă Curentul-Monitorul, unde a fost reporter și redactor, domeniul fiind tot domeniul “Social”. Are dublă licență, în inginerie și filologie la Universitatea din Craiova și un master în Managementul Instituțiilor Publice.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul: