Eșecul Schengen. Când norocul românesc nu mai ține loc de competență

Data:

Argumentele Austriei pentru blocarea aderării României și Bulgariei la Schengen sunt absurde, fără îndoială. România nu este o rută pentru migrația din Orientul Mijlociu și din Africa (de care se tem azi cel mai mult austriecii) și nu ar fi fost nici dacă ar fi intrat în spațiul de liberă circulație. Pentru că pur și simplu nu este în drumul direct spre Vest.

Totuși, nu m-aș grăbi să îi dezvinovățesc pe politicienii români pentru ceea ce este în mod evident un eșec românesc. O fi fost Austria rea, dar eu nu sunt dispus să mușc din momeala pe care o folosesc acum Ciucă, Bode și PSD pentru a se spăla de înfrângerea pe care tocmai au suferit-o. Nu mai discut aici și de felul ridicol în care se răfuiesc Marcel Ciolacu și Rareș Bogdan cu Viena.

Citește și: Ne răzbunăm pe Austria? De ce este o idee proastă sabotarea firmelor din cauza Schengen

Eșecul Schengen este în principal al politicienilor aflați acum la guvernare în România. Și a lui Klaus Iohannis, ca responsabil constituțional pentru politica externă a țării.

De ce spun că este mai ales vina politicienilor și a diplomaților români? În primul rând pentru că au umflat stupid importanța acestui moment. Convinși că, de data aceasta, vom fi primiți ușor în Schengen, datorită contextului geopolitic, liderii PSD și PNL au plusat, crezând că se vor putea folosi electoral de succesul pe care îl credeau garantat.

Încă din vară, direct sau prin presa stipendiată, au început să transmită populației că, urmare a bunei guvernări PSD-PNL, românii își vor îndeplini o dorință mai veche: să nu mai stea la coadă la pașapoarte când pleacă în vacanță.

Când a fost ridicat MCV-ul – una dintre condițiile puse de Olanda pentru intrarea în Schengen -, aproape să le explodeze piepturile liberalilor și pesediștilor de atâta mândrie.

Au curs zeci de postări sponsorizate pe Facebook despre cât de bine arată statul de drept în România, despre cum confirmă Comisia Europeană că justiția merge ca unsă și cum numai prin guvernarea PSD-PNL suntem pe calea cea bună spre progres și dezvoltare.

Abia când Olanda a părut că nu se lasă totuși înduplecată, a început să le tremure un pic picioarele. Așa că au pornit cu lătrăturile penibile la adresa acestei țări, mai ales din zona liberală, prin același obositor deja Rareș Bogdan sau prin colegul său doar cu puțin mai ridicol Robert Sighiartău.

Citește și: Robert Sighiartău (PNL) amenință Olanda: Să vorbim mai mult despre mafia din Rotterdam

Dar politicienii români nu prea învață. O confirmă nu doar plagiatele lui Ciucă și Bode, ci și faptul că, după ce li s-a părut că au convins până la urmă Olanda, au reînceput cu bătutul pumnilor în piept. Din nou siguri că va veni ușor succesul Schengen (că doar este război și trebuie să ne primească), au transformat acest obiectiv într-un unul de importanță majoră.

Se și vedeau jubilând la masa victoriei, servindu-se după bunul plac din voturile românilor recunoscători că ajung la plajă, în Grecia, fără să mai piardă două ore la Makaza.

Doar că nu au văzut drobul de sare. Care a fost Austria. Și brusc totul s-a năruit. Iar acum, după ce au ridicat miza la intern, trebuie să combată cumva fireasca dezamăgire a cetățenilor.

În loc să fi tratat rațional și tema intrării, și un eventual eșec, au lucrat emoțional și pe una, și pe cealaltă.

De exemplu, în Bulgaria, care nu avea prea multe așteptări de la ziua de joi, acolo fiind acum un guvern interimar, subiectul nu prea a fost în prim-plan. Prin urmare, nici dezamăgirea nu a fost prea mare.

Citește și: România în Schengen. Momentele importante ale unei zile importante

În schimb, la București, învingătorii de pe hârtie se chinuie să paseze acum vina exclusiv către Viena cea haină, către „naziștii” cei răi (unde am auzit recent această acuzație periculoasă?), către Austria, care este un „hub de spionaj rusesc” și care ar face jocurile lui Putin, nu pe ale lui Bode.

Ca să dreagă cumva dezamăgirea pe care tot ei au creat-o, au împrumutat din arsenalul AUR și au trecut la amenințări către firmele austriece care „sug sângele românilor” și care trebuie chiar naționalizate ori măcar mai bine controlate. Dacă tot ne-au supărat, hai să vedem și ilegalitățile alea de care știm, nu-i așa, cu toții (că așa funcționează un stat de drept care merită în Schengen, descoperim corupția doar când ne supărăm).

Amenință cu creșterea sentimentului anti-UE, dar tot ei alimentează “dorința de răzbunare” pe „exploatatorii vestici”, numai ca să scape.

Are și Austria partea ei de vină, o repet. Dar poziția guvernului austriac a fost o surpriză pentru mine și pentru tine, cetățeni care nu avem o preocupare deosebită pentru viața politică de la Viena, că avem oricum prea multe pe cap cu nătângii corupți de la Palatul Victoria și din Parlamentul de la București.

Dar nu ar fi trebuit să fie o surpriză pentru ministrul român de Externe, de exemplu, că doar asta e meseria lui. Nu ar fi trebuit să fie o surpriză pentru Emil Hurezeanu, ambasadorul nostru la Viena, care în urmă cu două zile lansa un „strigăt de ajutor” către președintele Austriei.

Strigăt de ajutor? Începuse un război în România și noi nu știam? Așa se negociază mai nou, după standardele românești, cu „strigăte de ajutor”?

Nu ar fi trebuit să fie o surpriză pentru președintele României, care mai și cunoaște limba germană, la o adică, pentru premierul României sau pentru ministrul de Interne, că doar se pregăteau intens pentru Consiliul JAI, în care se vota tocmai chestiunea Schengen.

Dacă aceștia de mai sus ar fi fost cu adevărat politicieni și nu niște impostori ajunși în vârf, cățărându-se unul pe spatele celuilalt, nici nu ar fi fost greu să afle din timp care sunt temele fierbinți din Europa acestor zile.

Citește și: De ce Austria dorește să se opună aderării României la spațiul Schengen. Explicații raționale, nu conspirații

Eram la Atena joi, când a avut loc votul negativ din Consiliului Justiției și Afaceri Interne (JAI), la un seminar cu mai mulți jurnaliști și cercetători din țările UE.

L-am întrebat pe un cercetător olandez dacă migrația chiar este un subiect important în țara lui. Mi-a răspuns fără să ezite că da. Olanda este o țară mică, care aproape și-a epuizat spațiul pentru construit. Pur și simplu nu mai există loc pentru case sau blocuri noi. Prin urmare, există o criză a locuințelor: fie nu găsești să cumperi, fie găsești la prețuri exorbitante.

În ultimii ani, centrele de refugiați din Olanda s-au umplut și există o îngrijorare cât se poate de reală și de intensă că nu mai există loc pentru și mai mulți. Presiunea politică este enormă, populația este nemulțumită de deciziile guvernului în acest domeniu.

SUSȚINE PRESShub. Donează sau redirecționează o parte din impozitul pe venit/profit

Situația e oarecum similară și în Austria. O țară mică, care de asemenea nu mai știe cum să facă față presiunii refugiaților și care oricum nu este prea deschisă către migranți nici când aceștia vin din Europa de Est, mai apropiată cultural totuși decât Siria sau Africa.

Am avut discuții similare, cu o lună înainte, și la Praga. Și acolo, reprezentanți ai Olandei au menționat chestiunea migrației ca o mare problemă.

Faptul că România nu e direct rută nu îi interesează prea mult. Pur și simplu există această teamă că transferarea responsabilității păzirii granițelor către două țări cu reputație de corupție – Romania și Bulgaria – ar agrava situația.

Așa cum a și declarat ministrul de Interne austriac, de altfel, că nu ar trebui lărgit ceva ce oricum nu prea mai funcționează.

Citește și: Austria și Olanda au votat împotriva aderării României și Bulgariei la Schengen

De ce am menționat aceste episoade? Nu ca să mă laud, evident. Ci ca să arăt că problema migrației este o temă principală în Europa de Vest. Eu, un jurnalist relativ mediocru, am documentat-o rapid din câteva discuții și mai multe căutări pe net.

Iar acum îmi cereți să le plâng de milă lui Ciolacu, Ciucă și Bode, că săracii nu au știut ce răi sunt austriecii?

Când tu ești obișnuit toată viața cu scurtături, când te bazezi exclusiv pe contextul geopolitic pentru a acoperi ceea ce tu nu ai făcut intern și extern, când joci în genunchi, ca un milog provincial, sau latri din lanț, ca un politician din București-sat, ce rezultate crezi că obții când te bagi în liga mare?

România a avut mult noroc în ultimii 20 de ani. Cu noroc am ajuns în cea mai importantă organizație de securitate din lume, deși nu eram pregătiți, cu noroc am ajuns și în cea mai importantă organizație europeană, deși nu eram pregătiți. Dar norocul nu ține loc la infinit de competență.

O fi austriecii răi, dar și liderii noștri de la guvernare sunt slabi. La urma-urmei, știam asta, nu era nevoie de un vot în Consiliul JAI ca să ne confirme.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

Răzvan Chiruță
Răzvan Chiruță
Răzvan Chiruță este redactorul-șef al PressHUB (presshub.ro), din ianuarie 2022.Anterior, a fost redactor șef al revistei Newsweek România, din 2018 până în 2021. Între 2015 și 2017, a fost redactor-șef la cotidianul România liberă, unde lucrase anterior ca reporter de investigații.Este absolvent de Jurnalism, în cadrul Universității „Al.I.Cuza” din Iași, și a urmat un master în Managementul instituțiilor mass-media (fără disertație) la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București.Și-a început cariera la Opinia studențească, cunoscuta școală de presă din Iași, România. A lucrat în presa locală, apoi a devenit corespondent pentru Iași al cotidianului Evenimentul Zilei. Din 2004, a coordonat pentru șase luni secția de corespondenți a Evenimentului Zilei.A mai lucrat la săptămânalul Prezent și a colaborat cu revistele Dilema Veche și Suplimentul de Cultură.Este co-autor în volumele „Mass-media și democrația în România post-comunistă” (ed. a II-a), Ed. Institutul European, Iași, 2013, și „COVID - 19. Dimensiuni ale gestionarii pandemiei”, Editura Junimea, Iași, 2020.

4 COMENTARII

  1. Sigur că avem relele noastre. Pe fond. Dar acum, înțelesesem că, ne făcusem toate temele. Vă plasați în perpetua temă a autoflagelării.

  2. Magnific punctat, domnule Chiruță.
    Poate Lecția Austria sa-i trezească la realitate pe călcătorii în străchini ai politicii românești de periferie.
    Ce caută jurnaliști în marea politică bruxellesă? Ce au demonstrat R. Bogdan și C. Avram în afară de gargară și gălăgie sterilă?
    Clasa politică impostoare și-a demonstrat limitele. Acum e rândul nostru. La ștampile, fraților!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Un grup de studenți români a solicitat ajutor consular în Turcia, după cutremurul devastator

Un grup de studenți români Erasmus a solicitat ajutor...

Regizorul Stere Gulea: Teambuilding nu este un film

Regizorul și scenaristul Stere Gulea a dezvăluit detalii despre...

Echipă românească de fotbal, prinsă în nebunia generată de cutremurul din Turcia

Un cutremur puternic a lovit sudul Turciei. Fotbaliștii de...

Polițist acuzat de viol, la un pas de eliberare

Judecătoria Cluj-Napoca a respins propunerea parchetului de prelungire a...