În contextul actualului conflict Ucraina – Rusia, România ar trebui să acorde o atenție mai mare dezvoltării relațiilor cu Polonia. Aceste relații au un istoric bogat.
În perioada medievală și până la dispariția statului polon în urma celor două împărțiri, relațiile au fost conflictuale sau de vasalitate. Ulterior, în 1848, au existat legături între revoluționarii polonezi și cei români.
În 1859, polonezii au sprijinit Unirea Principatelor, inclusiv prin diaspora poloneză de la noi.
După Primul Război Mondial, relațiile bilaterale au căpătat o amploare considerabilă, mai ales datorită unui inamic comun, URSS. Trupele române i–au sprijinit pe polonezi în războiul polono-ucrainean, împotriva Republicii Populare Ucraina de Vest (creată în Galiția în vara acelui an, fiind o anexă sovietică).
Ca un prim pas important, la 3 martie 1921 a fost semnată la Bucureşti „Convenţia de alianţă defensivă între Republica Poloniei şi Regatul României”, împreună cu „Convenţia militară”. Conform articolului 1 al Convenției, „Polonia şi România se angajează să se ajute reciproc în cazul în care una dintre ele ar fi atacată, fără provocare din partea sa, la frontierele sale orientale actuale”. Cinci ani mai târziu, la 26 martie 1926, a fost parafat „Tratatul de garanţie”. Documentul a fost reînnoit în 1931.
Șeful statului polonez, mareșalul Joszef Pilsudski, a vizitat țara noastră în 1922, vizită întoarsă un an mai târziu, prin calătoria în Polonia a regelui Ferdinand și a reginei Maria. În cursul vizitei sale în România, liderul polonez a spus că „alianţa inimilor este reprezentată, de la Marea Baltică la Marea Neagră, de un singur popor cu două drapele”.
Take Ionescu, atunci când a fost ministru de Externe, a încercat să atragă Polonia în Mica Înțelegere (România, Cehoslovacia, Iugoslavia, Turcia și Grecia), dau nu a reușit, datorită diferendelor dintre Polonia și Cehoslovacia.
Relațiile româno–polone s–au deteriorat după 1934-1935. În 1934, sub mandatul ministrului de Externe Nicolae Titulescu, s–au restabilit relațiile diplomatice cu URSS. Dacă ar fi fost numai asta, ar fi fost bine. Din păcate, Titulescu vedea URSS ca pe o pavăză împotriva Gemaniei, considerîmd Germania ca principalul inamic extern.
Ministrul român a arătat și o simpatie deschisă acțiunilor stângii europene în perioada Războiului Civil Spaniol. Chiar și în aceste condiții, mulți polonezi, împreună cu tezaurul, guvernul și o parte a forțelor armate, s–au refugiat în România în 1939.
Un aspect mai puțin cunoscut al istoriei interbelice este o idee (proiect) a lui Joszef Pilsudski. Vorbim aici despre Intermarium, în latină, sau Międzymorze, în poloneză. Aceasta ar fi fost o federație statală înglobând Polonia, Lituania, Ucraina și Belarus, adică fostul regat istoric polonez. Ideea liderului polonez a nemulțumit atât pe occidentali, cât și pe sovietici. Scopul acesteia ar fi fost apărarea împotriva agresorilor din Vest sau din Est. În timpul războiului, a apărut și conceptul de Uniune a Europei Centrale, care ar fi cuprins și Cehoslovacia.
După destrămarea Uniunii Sovietice, o variantă a acestei idei considera o astfel de federație ca parte a Uniunii Europene, protejând statele membre împotriva dominației statelor mai bogate și mai puternice din blocul european. Dar ideea mareșalului polonez s–a concretizat de fapt în două proiecte recente, adică „Formatul București 9” și „Inițiativa celor Trei Mări” (idei adaptate la contextul actual).
Cele două structuri, apărute în 2015 și 2016, au în linii mari aceiași membri. Din „București 9” fac parte Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, România, și Slovacia. „Inițiativa celor Trei Mări” are trei membri în plus, adică Austria, Croația și Slovenia. Putem spune că Inițiativa este varianta economică a „București 9”. Din punct de vedere teoretic, „Inițiativa celor Trei Mări” se bazează pe trei piloni (transport, energie și digitalizare).
Din punct de vedere practic, ar determina o coeziune mai mare între statele membre și identificarea unor noi interese comune. Polonia este principalul aliat al Ucrainei în UE, de mulți ani. Cele două proiecte reprezintă canale de influență anglo-americană în interiorul blocului european.
După Brexit, tandemul franco-german are o libertate de acțiune aproape totală. Mai ales referitor la așa-zisa „autonomie strategică” a UE. Deocamdată, această mare autonomie a fost una din cauzele care a dus la apariția conflictului ruso–ucrainean. SUA și Marea Britanie au fost cele mai ferme în apărarea Ucrainei, Franța și Germania schimbându–și atitudinea după luni întregi de ezitări. Au procedat și ei pas cu pas.
„Inițiativa celor Trei Mări” poate constitui baza unei alianțe politice și economice sub conducere poloneză, ducând la apariția unui nou Intermarium. Ca efect, va crește influența anglo-americană în UE și va marginaliza Germania și Franța din punct de vedere strategic.
Citește și: Ce trebuie să faci dacă ai poliță RCA la Euroins
Guvernul polonez a majorat bugetul destinat apărării naționale până la 5% din PIB și a decis crearea unei armate profesioniste de 300.000 de militari. Nu degeaba una dintre predicţiile lui George Friedman este că, în viitor, Polonia va lua locul Germaniei pe scena internaţională. Proiectul lui Joszef Pilsudski nu este un aspect prea cunoscut. Înainte de 1989 nu se vorbea aproape deloc despre el. Acum polonezii îl repun pe tapet.
La noi, datorită mimetismului, incompetenței și slugărniciei clasei politice, nu știm cu cine să fim, cu SUA sau cu UE. Recentele evenimente ne–au arătat că blocul european se mișcă mai greu. O altă paralelă este că regimul lui Pilsudski a fost luat ca exemplu în unele privințe de actualul guvern polonez.
Cu toate derapajele lui anti–democratice, mareșalul polonez și–a păstrat popularitatea, Jaroslaw Kaczynski îl copiază în mare măsură.
Probabil că actualii guvernanţi polonezi, mandataţi de votul popular, sunt dispuşi să abdice punctual de la democraţie în numele pericolului extern, ca să nu se repete situaţia de la împărţirile din secolul 18.
Noi fluierăm mioritic. Recent, o primadonă cu batistuță l–a atacat pe ministrul de Externe, cu un discurs apropiat de AUR. Presedintele nostru, între vacanțe, se tot uită spre Berlin și la viitoare funcții, ceea ce îi denaturează percepția asupra politicii externe.
„În arta conducerii mai importantă decât cunoaşterea tehnicii de-a conduce este cunoaşterea celor care sunt conduşi.” – Wladyslaw Loranc
„Curajul e bun, dar să fie înţelept.” – Waklaw Potocki
„Duşmanul adevărat nu te părăseşte niciodată.” – Stanislaw Jerzy Lec
„Să-ţi faci singur treaba, la prieteni n-aştepta.” – Biernat din Lublin
„Cea mai ascunsă în om e prostia.” – Ştefan Napiersky
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
