Revoluția de la 1848 reprezintă un moment luminos în istoria României, dar semnificația sa este prea puțin dezbătută azi în spațiul public. În zilele noastre, imaginea revoluționarilor de la 1848, tineri școliți în Occident, veniți de acolo cu idei democratice și cu dorința de a face „o țară ca afară” ( cum se spune azi ) este umbrită de cea a voievozilor războinici și a liderilor ”puternici” din secolul XX, de la Zelea Codreanu și Antonescu la Nicolae Ceaușescu.
O nedreaptă trimitere în conul de umbră pentru o generație care a pus, de fapt, bazele României, așa cum o avem azi. Momentul revoluționar de la 1848 ar merita un loc mai important în dezbaterea publică de la noi. Și iată de ce.
Ziua de 9 iunie a rămas în istoria României drept cea a citirii proclamației de la Islaz, documentul programatic al Revoluției de la 1848. Două zile mai târziu, pe 11 iunie, domnitorul Ghoerghe Bibescu semna Proclamația, sub presiune populară. După alte două zile, în 13 iunie, la Craiova, își începea activitatea primul guvern provizoriu revoluționar. Proclamația e la islaz devenea Constituție provizorie a Țării Românești – prima constituție modernă din această parte a Europei.
Citește și: Memorandum | Guvernul se laudă că a consolidat o creșă cu 3 milioane de euro
Să spunem că Islaz, o comună aflată azi în județul Teleorman, era în epocă un mic port aflat în afara controlului direct al otomanilor iar garnizoana care asigura paza se afla de partea revoluționarilor. Și este de neînțeles de ce această localitate, aflată la confluența Oltului cu Dunărea, nu-și are astăzi locul pe care-l merită pe harta turistico-istorică a României.
Dar ce conținea Proclamația? Documentul ne apare drept extraordinar de modern, mai ales dacă ținem seama de contextual epocii și de spațiul politic în care a apărut, la periferia imperiilor, în mijlocul unei societăți cu un grad scăzut de educație.
Iată lista integrală a revendicărilor, în limbajul epocii:
1. Independința administrativă și legislativă a popolului romăn, pe temeiul tractatelor lui Mircea și Vlad V, și neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale.
2. Egalitatea drepturilor politice.
3. Contribuție generală.
4. Adunanță generală compusă de reprezentanți ai tutulor stărilor societății.
5. Domnul responsabil ales pe căte cinci ani și căutat în toate stările societății.
6. Împuținarea listei civile – ardicarea de ori-ce mijloc de corrumpere.
7. Responsabilitatea ministrilor și a tutulor foncționarilor în foncția ce ocupă.
8. Libertate absolută a tiparului.
9. Ori ce recompensă să vie dela Patrie prin representanții săi, iar nu dela Domn.
10. Dreptul fie-căruia județ de a’și alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul #Popolului întreg de a’și alege Domnul.
11. Gvardie națională.
12. Emancipația mănăstirilor închinate.
13. Emancipația clăcașilor ce se fac proprietari prin despăgubire.
14. Desrobirea țiganilor prin despăgubire.
15. Representant al țărei la Constantinopol dintre Romăni.
16. Instrucție egală și întreagă pentru tot Românul de amândouă secsele.
17. Desființarea rangurilor titulare ce nu au foncții.
18. Desfiițarea, pedepsei degrădătoare cu bătaiea.
19. Desființarea, atât în faptă, cât și în vorbă, a pedepsei cu moarte.
20. Așezăminte penitențiare unde să se spele cei criminali de păcatele lor și să easă îmbunătățiți.
21. Emancipația Izraeliților și drepturi politice pentru ori-ce compatrioți de altă credință.
22. Convocare în dată a unei adunanțe generale estraordinare constituante, alese spre a representa toate interesele sau meseriile nației, care va fi datoare a face constituția țărei pe temeiul acestor 21 articole decretate de Popolul român.”
Așadar, Proclamația de la Islaz punea bazele unui stat modern, laic, cu instituții alese, cu egalitate în fața legii indiferent de stare social, etnie și religie, fără persecuții și fără privilegii. O țară cu oameni liberi, cu libertatea tiparului, cu justiție independent, cu funcționari și demnitari responsabili în fața poporului.
Guvernul revoluționar de la 1848 a avut viață scurtă, din iunie până în septembrie, dar mulți dintre promotorii schimbărilor s-au aflat, începând din deceniul următor, în fruntea reformelor care au dus la formarea României modern: Unirea Principatelor, Constituția de la 1866, Independența.
Printr-o lege adoptată în decembrie 2022, ziua de 11 iunie este consacrată drept „Ziua Victoriei Revoluţiei de la 1848 şi a Democraţiei Româneşti”.
Dincolo de aspectele oficiale, mesajul evenimentelor revoluționare de la 1848 – care printre altele au consacrat actualul imn național și au dat actuala formulă a drapelului, cu dungile verticale, după model francez – este cât se poate de actual: România modernă s-a creat după modelul european, cu ideile Europei și cu fața către Occident.
Și este cu atât mai trist să constați analfabetismul istoric al așa-zișilor patrioți care mâzgălesc cu însemnele lor de partid drapelul revoluționarilor de la 1848 și care urlă împotriva Europei. De fapt, urlă împotriva țării în care trăiesc și pe care cei care au fondat-o au dorit-o modernă și europeană.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
