Mă plimbam pe străzile Vienei, era răcoare, o dimineață de iarnă, chiar înainte de Crăciun, când cineva s-a oprit în fața mea și m-a salutat în limba română. Mă auzise vorbind la telefon și cuvintele mele plutind în aerul străzii l-au oprit în loc. Unde vreți să ajungeți, m-a întrebat? Vă conduc eu! Și acum, când scriu aceste rânduri, ochii mi se umplu de lacrimi. Pentru că întâlnirea aceea avea să se înfigă adânc în memoria sufletului meu. A fost și ceva straniu cu ea, am să vă povestesc de ce.
Viktor de la Schönbrunn
Înainte să plec spre Viena trimisesem o scrisoare către conducerea Palatului Schönbrunn în care ceream sprijinul pentru documentarea unui reportaj la palat. Printre altele, mă rodea și întrebarea dacă, acum, după 200 de ani de când Dinicu Golescu vizitase Viena și descoperea că „e mai bine să fii îngrijitor la Schönbrunn decât boier în Țara Românească”, mai e la fel.
Conducerea Palatului mi-a răspuns că angajații săi permanenți sunt în vacanța de Crăciun, iar cei care lucrează în timpul sărbătorilor sunt foarte ocupați, deci să revin mai târziu.
Așa că-n dimineața aceea mă îndreptam spre târgul de antichități din mijlocul orașului, resemnată cu gândul că nu voi avea un reportaj. L-am luat de braț pe omul mărunțel care se oferise să mă conducă prin oraș și am început să povestim. Făcusem doar câțiva pași împreună, când am aflat că cel care mă ținea de braț fusese chiar îngrijitor la Palatul Schönbrunn!
Vidoje Njagojevic, căruia austriecii i-au spus Viktor, plecase din Valea Timocului prin anii ’70, imediat după armată, de frica răfuielilor interetnice, dar și din cauza sărăciei. Avea un unchi și el refugiat acolo după război, care l-a ajutat. S-a angajat la o tipografie unde a învățat meserie.
S-a căsătorit cu Johanna, din aceeași Vale a Timocului și au avut împreună doi băieți. În anii ’90, ziarul și tipografia s-au vândut. Deși noul proprietar promisese păstrarea locurilor de muncă, foarte curând a închis tipografia și i-a concediat pe toți.
Continuarea în Occidentul românesc.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
[…] Înainte să plec spre Viena trimisesem o scrisoare către conducerea Palatului Schönbrunn în care ceream sprijinul pentru documentarea unui reportaj la palat. Printre altele, mă rodea și întrebarea dacă, acum, după 200 de ani de când Dinicu Golescu vizitase Viena și descoperea că „e mai bine să fii îngrijitor la Schönbrunn decât boier în Țara Românească”, mai e la fel, scrie PressHub […]