Spațiul public a fost inundat de opinii și poziționări vizavi de războiul din Ucraina. Unii au militat pentru o postură asertivă, menită să descurajeze o eventuală extindere a agresiunii rusești.
Alții au optat pentru mai multă reținere, pentru nu a atrage furia Kremlinului. Nu întâmplător, extrema dreapta contemporană a ales să se poziționeze la capătul acestui spectru, atât în formă, cât și în fond.
Călin Georgescu, fosta propunere a AUR pentru funcția de premier și președinte onorific al partidului, a declarat recent că „Vladimir Putin este un om care-și iubește țara” și că „Ucraina este un stat inventat”.
Ca orice debit verbal nesăbuit, se revarsă în afara mătcii acceptabilului, culminând cu elogierea legionarilor, numiți „eroi ai României”.
Imaginea tulbure a extremei dreapta
Diana Șoșoacă, senator ales pe listele AUR, adoptă aceeași poziție, în propriul regim stilistic. Într-o vizită la granița româno-ucraineană, senatoarea a făcut o analiză tranșantă asupra tragediei ucrainene: „Ce mă interesează pe mine Ucraina? Până la urmă, mi-a furat teritoriile! Noi trebuie să ne luăm înapoi teritoriile de la Ucraina!”
Declarațiile de mai sus, împreună cu refuzul președintelui AUR de a asista la discursul susținut recent în Parlamentul României de către președintele ucrainean Volodimir Zelensky, conturează o imagine tulbure a extremei dreapta contemporane. În condițiile unei solidarități unanime cu victima agresiunii rusești, aceste reacții ridică serioase semne de întrebare.
Aceste semne de întrebare devin și mai presante în lumina traumei totalitare la care a fost supusă societatea românească în a doua jumătate a secolului XX, nu întâmplător de către același agresor.
În acest context, actuali și foști membri AUR, precum și organizații conexe precum „Mișcarea Pământul Strămoșesc” – o trimitere la publicația legionară interbelică – au două lucruri în comun: atitudinea anti-ucraineană și obsesia cu temele istorice.
Așadar, în încercarea de a înțelege această atitudine, singurul instrument analitic capabil s-o descifreze este însăși refugiul lor preferat: istoria.
Citește și: Dezinformarea, cum se face: troli, boți și persoane în carne și oase la TV
Un viitor luminos trebuie musai să treacă printr-un trecut glorios
Atât Mișcarea Legionară cât și extrema dreapta contemporană își trag puterea dintr-o pretinsă stare de fapt cu totul inacceptabilă, ce trebuie remediată rapid și decisiv. Soluția către un viitor luminos trebuie musai să treacă printr-un trecut glorios.
Iată câteva exemple relevante de declarații:
„Ne-am corupt sufletul, dar am reușit să salvăm istoria?” – Horia Sima, Doctrina Legionară, publicată în exil, în 1980[1]
„Istoria a fost mistificată și sunt foarte mulți oameni fabricați […] Zelea Codreanu s-a luptat pentru moralitatea ființei umane”, Călin Georgescu, februarie 2022
Printr-un silogism istoric, o privire la declarațiile privind dinamicele globale și politica externă a Mișcării Legionare pot contribui mai departe la edificarea actualei poziții AUR și a foștilor săi membri asupra de războiului din Ucraina.
Democrația și-a întemeiat existența pe credința infailibității rațiunii, comunismul are la bază filozofia materialistă, național socialismul pleacă de la dogma rasistă, iar fascismul s-a proiectat în mistica Statului. Mișcarea Legionară și-a căutat izvoarele în creștinism”, scria Horia Sima, în Doctrina Legionară[2]
„Se vrea distrugerea națiunilor creștine […] totul depinde de cine va câștiga, Putin sau globaliști”, afirmă și Sorin Lavric, în martie 2022.
Corneliu Codreanu spunea odată unor intimi ca ar colabora și cu Rusia Sovietică
Prima declarație concretă a liderului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, este expusă într-un articol din 1937.
„Eu sunt contra marilor democrații ale Occidentului, eu sunt contra Micii Înțelegerii, eu sunt contra Înțelegerii Balcanice și n-am nici un respect pentru Societatea Națiunilor în care nu cred.”[3]
Aproape un deceniu mai târziu, în Poziția Mișcării Legionare în Vederile Tribunalului Internațional de la Nuernberg[4], Mihail Fotin declara că „Corneliu Codreanu spunea odată unor intimi ca ar colabora și cu Rusia Sovietică, dacă ar fi în interesul Poporului Român.”
Poate peste un deceniu aceste comparații vor părea desuete, izvorâte din nesiguranța timpurilor pe care le trăim. Sau poate vor fi contemplate în privat de mințile critice ca începutul unei reîntoarceri în istorie.
În orice caz, lumina în care ele vor fi privite va fi dictată de istoria care se scrie astăzi.
[1] H. Sima. Doctrina Legionară. Editura Mișcării Legionare, 1980, p. 75.
[2] Idem.
[3] Buna Vestire, 30 noiembrie 1937
[4] https://www.scritub.com/istorie/Pozitia-politica-a-Miscarii-Le16410201018.php
