Numirea lui Eduard Novak la Ministerul Tineretului și Sportului a părut o mișcare interesantă, la vremea ei. Cu o carieră de sportiv de performanță, tânăr și fără un background politic dubios, Eduard Novak dădea acea impresie de ”altceva”.
Încă din prima zi de mandat a promis că va reorganiza sportul românesc după modelul Ungariei – unul care poate fi pus serios în discuție dar, cel puțin, exista un plan.
O Strategie Națională pentru Sport a fost prezentată acum patru luni, dar dincolo se asta, ministrul Novak nu pierde ocazii de a se afla mereu în centrul atenției.
Zilele acestea a ocupat spațiul public cu două năzdrăvănii.
Mai întâi, după ce Guvernul a aprobat proiectul de hotărâre privind înfiinţarea Complexului Sportiv Naţional „Arcul de Triumf”, instituţie publică în subordinea Ministerului Sportului.
Aceasta ar putea lăsa, practic, rugby-ul din România fără principalul stadion, și aceasta cu un an înainte de participarea echipei Stejarilor la Cupa Mondială.
Apoi, Eduard Novak a bulversat întreaga lume a sportului prin anunțul surprinzător potrivit căruia în toate competițiile sportive naționale, cel puțin 40% din componenții echipelor aflate în teren trebuie să fie români.
Aceste două subiecte merită discutate, atât din perspectivă sportivă cât și politică – sau mai ales, politică.
Mai întâi, chestiunea stadionului
Există slăbiciuni juridice evidente – terenul aparține Federației Române de Rugby(FRR), fiind cedat de Primăria Municipiului București încă din 1913. FRR a comunicat că va uza de toate căile juridice pentru a-și recupera stadionul.
Din punct de vedere sportiv, este greu de spus ce alte discipline vor putea să-și desfășoare competițiile pe un stadion fără pistă de atletism, alături de două terenuri de antrenament, din care unul cu gazon sintetic. S-au mai organizat pe „Arcul de Triumf” meciuri de fotbal și competiții de oină, dar opțiunile rămân, în cele din urmă, limitate.
Rațiunea pentru care MTS vrea să se înstăpânească pe „templul rugby-ului românesc” rămâne în ceață.
În plus, MTS privează rugby-ul românesc de venituri importante de pe urma exploatării stadionului – bani care ar putea fi folosiți pentru susținerea acestui sport, cu rezultate frumoase, dar care se zbate într-o neagră sărăcie.
Citește și: Memorie pe timp de război. Când victimele încep să vorbească
Însă chiar stadionul din imediata vecinătate, care poartă numele marii atlete Ionalda Balaș-Söter, este o dovadă vie a managementului de care este în stare MTS. De mai bine de 10 ani, MTS nu găsește fondurile necesare finalizării tribunei principale.
Cât despre „modelul unguresc”, Eduard Novak se arată cel puțin inconsecvent, când vine vorba de rugby.
Ungaria, aflată în acest sport la ani-lumină în urma României, ca tradiție și rezultate, a inaugurat anul trecut, la Budapesta, un modern stadion național. În România, ministrul UDMR care a promis aplicarea „modelului unguresc” îi ia rugby-ului stadionul național.
Cât despre cotele naționale în competițiile interne, Eduard Novak greșește fundamental cel puțin dintr-un punct de vedere: decizia sa, anunțată peste noapte, încalcă dreptul la muncă al cetățenilor europeni.
Dacă ministrul se va încăpățâna să aplice această decizie și să amendeze cluburile, procedura de infringement la adresa României este iminentă.
Apoi, ministrul nu ține seama de problemele juridice pe care le vor putea întâmpina numeroase cluburi, care au contracte valabile cu numeroși jucători străini. Ce se va întâmpla acum? Vor fi reziliate? Și cine va plăti compensațiile pentru închiderea unilaterală a contractelor?
Din scaunul ministerial, Eduard Novak nu pare să fi ținut seama de asemenea detalii.
Cât despre utilitatea în plan sportiv a unei astfel de măsuri există păreri și păreri. Într-adevăr, unii spun că favorizează afirmarea sportivilor autohtoni, care altfel ar avea șanse limitate pentru a se exprima.
Pe de altă parte, străinii ridică nivelul competițiilor, astfel încât și jucătorii autohtoni vor avea condiții mai bune pentru a progresa. Oare echipa feminină de handbal a României ar fi mai bună fără jucătoarele străine din campionat, care ridică foarte mult nivelul competiției?
Oare echipe de rugby a României ar fi mai bună fără străinii naturalizați și fără cei care activează în campionatul intern?
Citește și: VIDEO Cum a fost posibil ca fostul premier Shinzo Abe să fie asasinat
Dar să trecem de la planul sportiv la cel politic
Pentru că, înainte de toate, Eduard Novak este un om politic.
Rugby-ul, îndeosebi, pare a fi o mâncare greu de înghițit de către ministrul UDMR. Încă de la începutul mandatului său, Eduard Novak a intrat în conflict deschis cu mica lume a rugby-ului românesc – și așa a rămas.
Ca ministru al sportului în România, Eduard Novak ar fi trebuit să știe că acest joc, adus aici de studenții de la Paris acum mai bine de 100 de ani, este una dintre emblemele apartenenței românilor la lumea occidentală.
Suntem singura națiune rugbistică din această parte a Europei și această moștenire, deopotrivă sportivă și culturală, trebuie păstrată pentru generațiile viitoare. Suntem între primele 20 de națiuni rugbistice ale lumii, ceea ce este remarcabil având în vedere puținătatea mijloacelor.
Un ministru al României ar trebui să știe aceste lucruri și să acționeze în consecință.
Apoi, ministrul Novak ar trebui să știe că ideea „românizării sportului” nu e chiar nouă, ba își are rădăcinile în politicile publice de la sfârșitul anilor 1930. Sportivi evrei dar și foarte mulți maghiari au căzut victime ale acestei politici de „românizare”.
Din fericire, la vremea ei, această linie nu a fost urmată cu consecvență, până și fanaticii românizării dându-și seama că aceasta va slăbi campionatele și echipele naționale.
Desigur, dacă prin politica de „românizare”, Eduard Novak ține să fie aplaudat de AUR ( partid care reia teme ale propagandei ruse și se declară admirator necondiționat al lui Viktor Orban), atunci este opțiunea domniei sale și a UDMR.
Dar dincolo de aspectele sportive, scandalul stadionului de rugby și ciudatul anunț privind favorizarea sportivilor autohtoni au ceva în comun: provoacă diviziune și confuzie.
Și nu face decât să le dea apă la moară celor care spun că UDMR nu mai este un partid cu autonomie politică, ci a devenit Secția din România a FIDESZ, partidul lui Viktor Orban, pionul otrăvit al Kremlinului în Uniunea Europeană.
P.S.: Faptul că sulfurosul personaj Gabriel Oprea este un fel de șef al delegației echipei de rugby a României în turneul din Uruguay nu justifică în niciun fel aversiunea pe care ministrul Novak pare că o nutrește față de acest sport. În definitiv, Gabriel Oprea și Eduard Novak sunt acum de aceeași parte a coaliției de guvernare.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
