Proiectul de lege pentru organizarea și funcționarea SRI, prezentat săptămâna trecută de G4Media și asumat, între timp, atât de președintele României, cât și de premier ca pe „un prim draft” care va fi corectat, conține numeroase prevederi neconstituționale sau de-a dreptul abuzive.
Un specialist bun cunoscător al serviciilor secrete din România, care a dorit să-și păstreze anonimatul, a explicat pentru PressHUB care sunt schimbările grave sau periculoase care ar urma să fie aduse actualului mod de funcționare a Serviciului de Român de Informații dacă „draftul” ajuns la public ar trece ca atare de Parlament.
Control total asupra echipamentelor de interceptare
La articolul 5, litera a), proiecte de lege prevede că SRI este autoritate națională în următoarele domenii: „prevenirea și combaterea terorismului”.
Precizarea specialistului: Terorismul, în diversele lui forme definite de lege, constituie infracțiune și se combate de către DIICOT și instanțele competente. Prin această prevedere, SRI suprapune competențele sale peste cele pe care le au deja procurorii și instanțele.
La articolul 7, litera h): SRI „asigură avizarea și acreditarea operațiunilor de producție, comercializare, import sau export a aparaturii de interceptare și înregistrare a comunicațiilor”.
Precizarea specialstului: Dacă DNA, DIICOT sau Parchetul General, inclusiv poliția -D.G.A., D.I.P.I., M.A.I. – vor să importe propriile echipamente (așa cum se întâmplă și acum), SRI trebui să aprobe asta și mai ales să cunoască tipul de echipamente, ceea ce va face foarte dificilă sau chiar imposibilă o anchetă a parchetului militar față de ofițerii SRI care comit infracțiuni.
Rezultă din această prevedere că inclusiv MApN trebuie să se adreseze SRI pentru importul unor asemenea echipamente, ceea ce nu este normal deloc. Conform textului, serviciul poate să blocheze, dacă vrea, dezvoltarea tehnologică a altor instituții.
Închipuiți-vă ce vulnerabilitate este de fapt atunci când caracteristicile tuturor sistemelor de interceptare din țară sunt în mâna unui singur grup de oameni, care pot trăda la un moment dat informații către spioni din alta țară.
Citește și: Până la urmă, ne învinge pe toți Securitatea
Încălcare grosolană a Constituției
Articolul 9, aliniatul 2 prevede: „Autoritățile și instituțiile publice, precum și persoanele fizice și juridice au obligația să acorde sprijin, la cerere, Serviciului, în îndeplinirea atribuțiilor sale, potrivit legii.”
Precizare specialistului: În baza acestui articol vag, un ofițer SRI poate să ceară oricui orice, iar persoana respectivă este obligată sa se conformeze.
Articolul 14: „Serviciul poate iniția proiecte de acte normative care au legătura cu domeniul său de activitate”
Precizare specialistului: Prin acest articol, SRI dobândește drept de inițiativă legislativă, în condițiile în care, în prezent, nici Parchetul General și nici Înalta Curte de Casație și Justiție nu dispun de asemenea prerogative.
De altfel, articolul respectiv încalcă Constituția. Legea fundamentală prevede, în prezent, că au drept de inițiativă legislativă doar Guvernul, Parlamentul și minimum 100.000 de cetățeni care semnează împreună un proiect.
Citește și: Când vom scăpa de mitul Securității
Limite infinite
Articolul 16, litera b) spune, în rezumat, că directorul SRI nu poate fi demis doar dacă se înscrie intr-un partid sau face politică.
Dar, dacă această formă ar rămâne așa, ar însemna că, în rest, directorul Serviciului Român de Informații ar fi numit pe viață, căci nu mai poate fi schimbat în nici o altă situație.
Articolul 23 prevede: „În vederea exercitării competențelor și îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin, SRI este autorizat (…) lit g) „să acceseze și să utilizeze informații din bazele de date ale altor autorități și instituții publice, în limitele competențele stabilite prin lege.”
Precizarea specialistului: Aceste limite sunt foarte largi, aproape infinite. De fapt, nu există limite, în orice situație, ofițerii SRI se pot prevala că este necesar pentru siguranța națională, fără să trebuiască să motiveze sau să justifice în vreun fel în fața cuiva.
Tot la articolul 23, litera h), SRI poate „să solicite persoanelor fizice și juridice, în condițiile prezentei legi, date, indiferent de forma de stocare a acestora, informații și, după caz, obiecte.”
Precizarea specialistului: „În condițiile prezentei legi” înseamnă de fapt fără nici o condiție, întrucât această lege nu prevede vreo condiție de îndeplinit pentru SRI atunci când solicită ceva. Este suficient să vrea și gata.
Practic, Serviciul Român de Informații poate să îți ceară telefonul imediat, că vrea să vadă ce e în el. Sau calculatorul sau dosarul din dulap. Absolut orice. Este, de fapt, detalierea articolului 9, aliniat 2, analizat mai sus.
Sintagmele „în limitele competențelor” și „în condițiile prezentei legi” sunt de fapt două capcane cu iz de garanții legale , menite să inducă În eroare pe cel care care nu citește atent întregul text.
Articolul 32, aliniat 1 arată că „personalul serviciului, în exercitarea funcției îndeplinite în condițiile legii, are dreptul (…) să solicite oricărei persoane sprijin pentru realizarea atribuțiilor și competențelor legale. Persoana solicitată este obligată să păstreze secretul asupra aspectelor care au făcut obiectul cererii.”
Precizarea specialistului: La fel ca la articolele 9 și 23 din proiect, însă cu un plus: dacă îți ia telefonul și nu ți-l mai dă, nu ai voie să spui nimănui despre asta.
O altă prevedere controversată apare la aliniatul al doilea: „În situații excepționale care impun înlăturarea unor pericole iminente pentru securitatea României care nu pot fi înlăturate altfel, personalul serviciului poate folosi bunuri și spații publice sau private în conditiile legii”.
Întrebare
- Ce este o „situație excepțională” , cine și de la ce nivel se stabilește că s-a întâmplat ceva excepțional?
- Ce înseamnă „în condițiile legii”? Care lege precizează că vine ofițerul SRI și zice „Dă-te jos din mașină că îmi trebuie mie”? Sau „Mă culc în casa ta, că eu păzesc ceva pe aici”? Unde sunt reglementate astfel de lucruri?
Sintagma „În conditiile legii” este o altă capcană legislativă.
Articolul 39, aliniatul 1, litera b) arată: „Personalul Serviciului: poate fi audiat percheziționat sau reținut pentru fapte săvârșite în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea numai de procurori anume desemnați, cu informarea prealabilă a directorului general al Serviciului și în prezența unui reprezentant al structurii juridice a Serviciului.
Precizarea specialistului:
- Informarea prealabilă nu face decât să avertizeze suspectul, care poate fi prevenit de superiori și va avea posibilitatea de a șterge urmele imediat.
- Prezența la audieri a juristului SRI? Și dacă nu se prezintă? Nu mai poți face nimic, simpla lui absență poate bloca orice anchetă. Unde scrie ce se întâmplă în condițiile în care juristul nu se prezintă la audiere? Sau dacă sunt audieri simultane în mai multe birouri sau în localități diferite? Câți juriști are SRI să îi trimită la toate audierile? Nici casele de avocatură nu au întotdeauna personal suficient în anchetele ample.
Citește și: Cine a adus Serviciile Secrete la putere?
Președintele României poate bloca o anchetă
Tot articolul 39, dar aliniatul 2: „Pentru efectuarea oricăror activități de urmărire penală, accesul organelor abilitate în sediile Serviciului în care se gestionează secrete de stat se realizează doar cu aprobarea președintelui CSAT și informarea prealabilă a directorului general al Serviciului, în baza unor mandate emise de judecători din cadrul I.C.C.J.”
Precizarea specialistului: În absolut toate sediile SRI se gestionează secrete de stat, deci aprobarea va fi necesară în toate situațiile. Așadar, un organ al puterii executive cum este președintele României poate să invalideze un mandat de percheziție emis de către Înalta Curți de Casație, prin simplul fapt de a nu permite accesul procurorului în sediul SRI.
Dar dacă, de exemplu, președintele României e plecat în turneu prin America Latină sau pe la ONU, cui te mai adresezi pentru aprobare?
Nu mai vorbesc de realizarea unei percheziții sau a unui flagrant, care devin imposibile întrucât trebuie anunțat directorul SRI, care poate avertiza suspecții imediat.
Ofițerul SRI te poate lua la bătaie oricând
Articolul 40: „În exercitarea atribuțiilor și sarcinilor ce îi revin, personalul Serviciului are dreptul să poarte și să facă uz de armă în condițiile legii și să folosească forța sau dispozitive neletale.”
Precizarea specialistului: În articolul 1 al acestui proiect de lege, scrie ca SRI este o autoritate administrativă (ca și o primărie). E neclar de ce trebuie să aibă arme și să le și folosească.
Arma trebuie să o folosească doar potrivit legii, dar, în schimb, dacă nu îi dai ce vrea te poate lua la bătaie, conform acestui articol, sau să te curenteze cu electroșocuri neletale fără o limitare.
Un proiect de lege care nu respectă deciziile CCR
CCR a dat numeroase decizii în care spune că textele legale trebuie să fie clare, precise și predictibile, apte să ofere criterii clare de conduită pentru cetățean.
În cazul de față, textul proiectului de lege abundă de termeni vagi, neclari și arbitrari cum ar fi :
„Situații care pot aduce atingere…”. Când pot aduce atingere și când nu, cine stabilește asta și de la ce nivel?
„Acțiuni ostile îndreptate împotriva…” Ce este „ostil” ? Prin ce se manifestă? Dacă un jurnalist critică SRI e ostil? Dacă o persoană dă cu ouă în directorul SRI e ostil? E considerat că aduce atingere securității naționale? Sau dacă un anchetator refuză să dezvăluie date operative din dosare e ostil?
„În situații bine determinate și fundamentate…” Ce înseamnă bine determinat și ce înseamnă prost determinat? Care sunt criteriile de delimitare? Ce înseamnă fundamentat? De către cine de la ce nivel sau în ce fel se face asta?
[…] Continuarea, pe pagina PressHub. […]