Un tată și-a vândut fiica. Cum a dezvăluit o comandă online pentru mâncare o uriașă rețea de trafic

O fată și-a drogat, apoi și-a traficat, sora de 14 ani. Pentru bani. Un tată și-a vândut soția și fata cămătarilor, tot pentru bani. Un tânăr i-a dus de nas pe polițiști ca să convingă o minoră să se prostitueze pentru el.

Traficanții de persoane învață continuu din greșelile celor prinși de anchetatori și sunt foarte motivați. Dacă li se pare că trebuie să taie o mână, taie o mână, dacă victima nu se lasă exploatată, îi prind degetele în tocul ușii sau o cufundă în cada cu apă.

Sunt dibaci și cunosc chiar și strategii de marketing – un copil cu o vioară „stricată” poate face bani frumoși în Austria. Uneori, victimele nu sunt doar exploatate sexual, ci sunt folosite și la spălare de bani.

Nici anchetatorii nu se lasă mai prejos în acest război continuu. E nevoie de un efort logistic uriaș pentru destructurarea rețelelor transfrontaliere, dar chiar și cele mai mici indicii contează. Un dosar important din UE a fost declanșat de un Red Alert trimis de o bancă, în urma unor comenzi făcute la Glovo.

Despre toate acestea și despre cum ajung la închisoare traficanții de persoane, PRESShub a discutat cu Dragoș Lucian Ivan, avocat, formator și sociolog, membru al ICDE și al VeDemJust, care explică de ce „noi avem o situație «perfectă» pentru infracționalitate” și cât de mult contează eforturile oamenilor legii, corupția din instituții, dar și implicarea comunității.

PRESShub: Prezentați-ne mai întâi trei cazuri care v-au șocat, ca să înțelegem mai bine până unde se întinde acest flagel.

Dragoș Lucian Ivan: Pot să spun că îmi aduc aminte de o situație în care părinții, plecați în străinătate la muncă, trimiteau bani acasă. Cele două fete au rămas singure în România. Sora mai mare are nevoie de mai mulți bani și o convinge pe sora mai mică (14 ani) să înceapă să consume droguri.

Mezina devine dependentă, mult mai ușor de manipulat și atunci sora cea mare începe să o vândă la diverse persoane, inclusiv la colegi de școală, băieți din cartier, persoane mai în vârstă.

Pentru a face bani a folosit: amenințare, violență, lipsirea de libertate a victimei (sechestrare, ținere în captivitate, izolare), lipsirea de hrană. Dar principalul mod de a-și controla sora mai mică era prin folosirea de stupefiante.

Părinții nu știau, au aflat când a venit Poliția. E șocant ca cineva din familie să te exploateze.

Mai cunosc o situație în care tatăl a împrumutat o sumă de la niște cămătari, nu a mai avut bani să plătească înapoi și cămătarii i-au propus varianta să își vândă soția și fiica pentru a fi traficate în Spania. Și tatăl a fost de acord. Din fericire, ele nu au ajuns acolo pentru că traficantul era urmărit – avea un grup infracțional organizat și a fost prins.

Apoi, îmi aduc aminte de un dosar în care a fost folosită chiar … Poliția. O fată minoră a avut nevoie de o îngrijire medicală care îi depășea resursele. Părinții nu erau în România, iubitul ei a zis că îi dă bani pentru operație. A ajutat-o într-adevăr, a făcut operația, apoi el i-a cerut banii. Ea a zis că nu are de unde să îi dea, iar iubitul i-a spus că trebuie să se prostitueze pentru banii respectivi. Fata nu a vrut inițial.

A luat-o de mână, ea fiind minoră, și au mers la o secție de poliție din localitate. Acolo el a pus o întrebare în așa fel încât polițiștii (nepregătiți, dintr-o zonă rurală) au răspuns ce voia el. A întrebat: „Ce se întâmplă când cineva îți ia niște bani și nu ți-i mai dă înapoi?”

Polițiștii i-au explicat minorei că asta e infracțiune – abuz de încredere, înșelăciune – și poate fi pedepsită. Pe fundalul acesta, minora înțelegând că poate fi pedepsită, a început să colaboreze, adică se prostitueze. E o speță de acum câțiva ani, din România.

Bineînțeles că până la urmă bărbatul a fost pedepsit. Dar suferința s-a produs.

Fiecare caz m-a șocat, dar avocații și persoanele din sistemul de justiție nu își pot permite să rămână într-o stare de surpriză. Tehnic și calculat își vor face datoria.

Citește și: Reduse la tăcere. Tacticile prin care victimele sunt intimidate să nu-și reclame agresorii

În discuțiile anterioare mi-ați vorbit despre ferocitatea traficanților de persoane. La ce vă refereați mai exact?

Jurisprudența surprinde multe astfel de dosare, și asta nu e o surpriză pentru nimeni din lumea juridică.

Toată lumea vede pe stradă persoane mutilate, chiar minori, și nu doar în România. De cele mai multe ori ele nu s-au născut așa, sunt mutilate intenționat, în vederea exploatării cerșetoriei, tocmai pentru a stârni mila publicului.

Să nu vi se pară o exagerare – astfel de traficanți sunt bine pregătiți, cercetează piața. Dacă li se pare că trebuie să taie o mână, taie o mână. Dacă cred că e nevoie de răni prin zona feței, le fac. Dacă e nevoie ca cineva care are o boală să nu primească tratament ca să se vadă asta, îl vor lăsa fără tratament. Au fost cazuri în care au fost exploatați copii suferinzi de diabet și lăsați fără tratament, pentru a se vedea repercusiunile bolii.

Există un dosar în care Curtea de Apel Pitești a reținut că inculpatul, ”urmărind să o oblige pe partea vătămată la practicarea prostituției, a cazat-o și a exercitat asupra acesteia violențe, în sensul că i-a prins degetele de la mâini între tocul ușii și ușă, a crestat-o cu cuțitul pe gambe, i-a ars cu bricheta degetele de la picioare, apoi a cufundat-o în cada cu apă, amenințând-o că o îneacă și a legat-o de mâini cu un cablu, pe care l-a conectat la o sursă de curent”.

Dar nu întotdeauna este vorba despre ferocitate.

Traficul de persoane nu are granițe, e o afacere, un antreprenoriat în care persoanele respective sunt foarte dibace și pe zona de violență, și pe zona psihologică, și chiar pe zona de marketing.

Am fost suprins în momentul în care am ajuns în Austria, acum 4-5 ani, și am văzut la metrou un copil care încerca să-și repare vioara, care i se stricase. Sensibili, austriecii dădeau foarte mulți bani. Am stat în apropiere vreo 15 minute și am văzut o persoană care a venit, a vorbit cu el în română, i-a luat banii și l-a lăsat în continuare acolo, să mai strângă alți bani.

Cum spuneam, traficanții se adaptează pieței, au strategii de marketing.

Citește și: Sclavia modernă există, profiturile sunt uriașe, iar traficanții ne râd în nas

Unde învață acești traficanți meserie, dacă îmi este îngăduit să mă exprim așa?

De cele mai multe ori, profilul traficanților nu implică studii universitare, dar ei se specializează. Citesc articole, citesc dosare, iau contact cu oamenii lor din echipă care au fost prinși și află de la ei ce s-a întâmplat, cum au fost prinși, pentru că nu vor să repete aceleași greșeli.

Vorbim despre niște oameni foarte bine motivați. Întreaga operațiune este într-un permanent proces de îmbunătățire, iar mania coordonării și a planificării fiecărui pas întreprins este, de asemenea, specifică traficanților.

Dar și avocații, și persoanele care lucrează în sistemul de justiție investesc multe resurse pentru formarea profesională. Zi de zi, în afară de activitatea juridică, trebuie să îți faci timp pentru a te forma, a învăța și a schimba păreri cu alți colegi. Într-un astfel de context vad accesul la educație juridică drept o necesitate.

Pentru că poți fi „agățat” incredibil de simplu, n-o  să vă vină să credeți. De exemplu, eu eram la o petrecere în Centrul Vechi.

O amică ieșise în fața clădirii. Am ieșit și eu, am găsit-o cu o altă fată, foarte agitată, deveniseră „best friend”. Pleacă ea un pic, iar amica îmi spune că noua prietenă va reveni și că i-a propus să îl cunoască pe Raul, un prieten „foarte dotat”.

Revine fata și începe „Raul e foarte bogat, e din Argentina, stă aici aproape, n-o să fii dezamăgită”. Iar mie nu-mi venea să cred că cineva face așa ceva!

Eu știam modul lor de a opera, am văzut multe până acum, dar dacă era altcineva?

Dar sunt foarte multe metode, unele foarte dure, cum ar fi răpirea. În jurisprudență apare un dosar în care „victima, în timp ce trece pe lângă un autoturism parcat, a fost prinsă de făptuitor, care i-a pus mâna stângă la gură, iar cu cealaltă mână i-a făcut o injecție în piciorul drept, după care a introdus-o cu forța în autoturism, demarând în grabă, ulterior fiind vândută unor proxeneți”.

Ce sfaturi le dați copiilor și adolescenților, ca să nu cadă în capcana traficanților de persoane? Cum să se ferească de ispite?

Le spun tinerilor să fie foarte atenți la tot ceea pare foarte interesant, la cei care fac promisiuni neașteptat de atrăgătoare, și să se gândească sincer la ce pot ei oferi, nu cumva să fie vorba doar despre corpul lor.

Jurisprudența în domeniu ne descrie situații în care rețelele de traficanți se prezintă câteodată sub formă de agenții de modelling sau de impresariat artistic, oficii matrimoniale sau agenții de plasare a forței de muncă în străinătate. Important este să cercetăm cu cine ne asociem și cu cine lucrăm.

Apoi, le spun să fie foarte atenți la poveștile de succes livrate prin vestimentație, afișarea de bunuri de mare valoare și mașini interesante care transmit un mesaj seducător „Ia uite ce bine mi-e mie, vrei și tu să fii în situația mea? Atunci, vino alături de mine, mai convingi o prietenă să vină cu noi, o să fie bine pentru toți”.

În zona de online e nevoie de foarte mare prudență când se caută o colegă pentru „împărțirea chiriei” sau la metoda loverboy.

În plus, mare atenție în ce privește consumul de droguri. Prin procurarea lor se poate ajunge în preajma unor grupări infracționale organizate. Se poate ajunge în ipostaza de a cunoaște persoane care sunt infractori de profesie și care îi pot identifica cu ușurință pe cei vulnerabili, fără familie, fără resurse și care pot fi exploatați.

Subiectul acesta, al traficului de persoane, ar trebui să fie mult mai dezbătut public. Poate că astfel unele persoane vor scăpa, poate că unele vor vorbi și traficanții vor fi prinși.

Cum se strâng probele care duc la prinderea traficanților?

Cu probele e foarte complicat. Oricât de mult ai vrea să dovedești că ceva e adevărat sau să protejezi victima, fără probe nu poți să dispui de drepturile altuia – ale celui acuzat, care riscă să-și piardă libertatea.

Aici contează foarte mult ce fel de situație ai. Poate fi vorba despre un trafic de persoane realizat de o grupare organizată regională sau criminală de amploare, caz în care probele sunt mult mai variate. Știind că e un grup uriaș, știind că acționează transfrontalier, ai acces la mijloace mult mai puternice, pentru că și ei sunt mult mai puternici.

În astfel de cazuri, de cele mai multe ori dosarul se construiește pe bază de interceptări, tracking GPS, pe infiltrări (ai la dispoziție polițiști care se vor da drept victime sau traficanți), în plus ai posibilitatea de a-i aresta pe unii dintre ei (de low level sau middle level) și să-i determini să colaboreze pentru a transmite informații.

În aceste operațiuni, în funcție de întinderea geografică și în timp, e vorba de implicarea a zeci de mii de polițiști, de utilizarea celor mai inovative tehnologii și de foarte multe autorități implicate.

Asta e prima etapă – de strângere a probelor.

Citește și: VIDEO „Fără clienți, nu există trafic”. Campanie româno – spaniolă

Ca o paranteză, mai contează foarte mult și sesizările primite de anchetatori. O să sune straniu, dar să știți că până și … comenzile de la Glovo pot reprezenta indicii.

Un dosar important din UE a fost declanșat de un Red Alert trimis de o bancă după ce a observat că tot ce cumpăra un client era legat de livrări Glovo în anumite locații, de trimitere de taxiuri în anumite locații, cumpăra doar lucruri de scurtă durată deoarece se tot deplasa, tot achiziționa chirii prin diverse zone. Iar el nu avea niciun fel de venit. Banca a considerat că e un pericol, a anunțat poliția, iar poliția a făcut investigații. Și i-a prins.

Revenind, în funcție de situație poate urma audierea persoanelor care au interacționat cu victima. Sunt identificate numerele de telefon folosite pentru contact, au loc audieri, sunt prezentate victimei poze pentru a-i identifica pe făptuitori sau pe persoanele care au apelat la serviciile sale.

Apoi, începe un proces de coroborare a informațiilor. În baza probelor se pot lua măsuri restrictive precum arestul preventiv. De cele mai multe ori sunt percheziții și arestări simultane în țări diferite. E un efort logistic uriaș.

În cele din urmă ai la dispoziție și audierea persoane vătămate. Aici e nevoie de anumite condiții, pentru că e mai greu să obții informații fără o revictimizare. Se adaugă analizele medicale și alte tipuri de probe.

Dar e foarte important de precizat și că victima poate fi exploatată din toate punctele de vedere, nu doar sexual. Ea poate fi folosită și la spălare de bani, pentru că e pusă câteodată să înființeze o firmă și să circule banii pe acolo, este pusă să transmită banii către anumite persoane sau să cumpere servicii de la niște firme care aparțin grupului infracțional organizat.

Mai există și o altă categorie de abuzatori sexuali cu minori: cei izolați, care nu fac parte din grupări infracționale. Aceștia cum sunt prinși?

Da. Este a doua categorie. Prima este cea a grupărilor infracționale, iar a doua este categoria aceasta mai greu de depistat pentru că vorbim despre o persoană cu o gravă tulburare. Un astfel de om nu o face pentru a obține niște bani sau dacă o face pentru bani, este vorba despre sume micuțe, care nu vor apărea pe radarul autorităților – o exploatare la nivel local, totul e cash, se dau banii din mână în mână, contactele sunt prin recomandări între cunoscuți de încredere.

Acești infractori sunt mult mai greu de găsit și e mult mai dificil de probat acuzația.  Pe cei din organizațiile infracționale îi poți dovedi pentru că ei nu se opresc, fac asta în fiecare zi – din momentul în care știi că ei există, trebuie să prinzi momentul în care vor greși.

În cazurile din categoria a doua, tu nu știi că există, frecvența nu poate fi calculată (poate o exploatează azi sau peste o săptămână), nu poți să obții mandate de urmărire pentru că tu, cel care investighează, nu ai suficiente informații. Ai nevoie de cooperarea comunității. Iar de cele mai multe ori dovada este oferită fie de către cineva care știe situația, fie de victima minoră, care trebuie să fie audiată în condiții cu totul speciale pentru ca tu să obții informații.

Deseori, fiind atât de traumatizată și dorind să scape din situația respectivă, efectiv mintea ei refuză să recunoască persoana agresorului. Îi arăți poza și spune că nu e sigură, poate era el, poate nu.

Dar să știți că unii agresori mai recunosc și singuri. Sunt persoane cu probleme comportamentale grave și lor nu le pasă, pentru ei e ceva normal ceea ce fac.

Dar sunt pedepsiți până la urmă, da?

Pentru astfel de fapte, de cele mai multe ori este vorba de pedepse care conțin încarcerea pe perioade destul de lungi de timp. Eu, cel puțin, nu am fost în dosare în care persoana probată a fi vinovată dincolo de orice bănuială rezonabilă să nu fie sancționată.

În general, lucrez astfel de dosare deoarece ofer asistență fiind avocat din oficiu. Întotdeauna am apărat victima. Recent am avut un dosar cu legături cu județul Sălaj unde polițistul mi-a spus că nu se găsea avocat pentru victimă deoarece se temeau de gruparea mafiotă…

În astfel de dosare nu am reprezentat un agresor, dar pot să explic de ce este importantă asistența juridică acordată celui acuzat.

În primul rând, discutăm de prezumția de nevinovăție, iar apoi, prin prezența unui avocat care să asigure o consiliere juridică eficientă, se asigură aflarea adevărului și este oferită garanția unei justiții imparțiale.

De asemenea, prin modul în care este gestionat dosarul se pot obține probe și prevenția unor fapte similare.

În concluzie, avocatul are un rol determinat deoarece contribuie la protecția drepturilor fundamentale, la aflarea adevărului, strângerea de probe, prevenirea unor fapte similare și reabilitarea celor implicați.

Citește și: Numărul persoanelor aflate în sclavie a crescut cu 2 milioane pe an

Sunt și cazuri în care traficanții scapă „basma curată”?

Mă aștept să existe situații în care dosarul nu e dus la bun sfârșit din diverse motive. Niciun sistem nu este perfect, dar este important să facem tot ce ține de noi. E important de reținut că justiția ne asigură siguranța.

Orice eroare sau lacună din cadrul unui proces poate rezulta în alte victime, în nedreptate, într-o revictimizare și în afectarea în mod iremediabil a unor vieți.

Există o mare răspundere nu numai asupra persoanelor din sistemul de justiție, dar și asupra celorlalte persoane din comunitate. Iar tensiunea se poate manifesta și prin sentimentul de neputință. Există și victime care renunță la orice fel de pretenție sau nu mai vor să colaboreze pentru că vor să-și vadă de viața lor.

Încurajez apelul către autorități în situația în care are loc săvârșirea unei infracțiuni. Autoritățile vor acționa, iar nesesizarea unor abuzuri nu poate fi motivată de gândul că ”Asta e, așa a fost să se întâmple, așa mi-a fost scris”.

Statisticile arată că suntem în top la traficul de persoane, am speriat Occidentul. Puteți să ne explicați de ce se întâmplă asta? Sunt traficanții noștri mai deștepți ca alții, sunt oamenii legii din România puturoși sau nepregătiți? Suntem prea săraci și se găsesc ușor victime aici?

În ciuda aparenței, nu suntem în topul “neputincioșilor”, pentru că la noi contextul e mult mai grav. Spre deosebire de alte state europene, noi nu avem nici resurse, nici legislație, iar profesioniștii noștri nu sunt apreciați pe măsura riscurilor pe care le înfruntă.

Din păcate statul nostru nu știe prea bine să aibă grijă de noi, iar acest lucru este cu atât mai adevărat când vorbim de cei mai vulnerabili, pe fundalul lipsei de încredere în autorități și a problemelor sociale, economice și politice care ne afectează comunitatea.

Din mesajele care sunt transmise de societatea civilă reiese că încă mai sunt viduri legislative care permit prea multe numiri politice în sistemul de justiție, prea multe uși prin care se poate pune presiune asupra profesioniștilor, prea multe motive arbitrare prin care se poate interveni în anchete.

Cât de mult contează corupția din instituțiile noastre?

Corupția reprezintă o problemă importantă deoarece, în termeni simpli, ea se manifestă prin a oferi cuiva mână liberă pentru a face orice. Nu există documente, nu există control. Este suficient ca cineva din vârful ierarhiei să fie numit printr-o decizie nedreaptă. O numire care nu este bazată pe criterii clare și meritocratice conduce la un risc mare pentru întregul sistem.

Corupția înseamnă și că nu ai un profesionist la conducere sau că cel numit nu are inițiativă deoarece nu este motivat intrinsec să își facă datoria.

Dar lumea infracțională are inițiativă. Lumea infracțională nu cunoaște numiri prin „corupție”, acolo cei mai periculoși, ostili, cei fără milă vor domina. Și doar cei cu inițiativă vor controla astfel de rețele.

Iar noi suntem un stat foarte vulnerabil când e vorba de educație, de protecție socială. Deci în contextul în care suntem noi acum, eu zic că suntem foarte ”putincioși”. Pentru că putea să fie mult mai rău. 

Sunt persoane care se luptă mult pentru a combate astfel de probleme. Mă refer la un efort concertat între presă, societatea civilă, poliție, magistrați, avocați. În plus, există ajutorul pe care îl primim din afară, de la Eurojust, Europol, Interpol.

Dar noi avem o situație „perfectă” pentru infracționalitate. Un mare procent din populație este needucată la nivelul dorit, în special în ce privește educația juridică, șomajul e ridicat, există un mare procent de tineri fără părinți sau rude pentru că au plecat la muncă în afară, și toate astea în condițiile în care la noi se discută foarte mult despre lux, despre opulență, despre accesul la bunuri la care astfel de oameni nici nu pot să viseze măcar.

Toate aceste condiții definesc „furtuna perfectă”, de aceea eu spun că puteam fi într-o situație mult mai dramatică, pentru că puteam să avem mult mai multe victime.

Dar, într-adevăr, noi avem niște organizații criminale foarte puternice, validate la nivel internațional. Conform studiilor,printre cele mai puternice organizații de acest fel sunt cele din România, Bulgaria, Slovacia, China, Cehia, Ungaria și Nigeria.

Trebuie făcut mai mult, deoarece prea mulți dintre semenii noștri suferă sau sunt în pericol.

Citește și: EXCLUSIV. Câți agresori sexuali sunt în Registrul național din România. Cel mai bătrân are 98 de ani

Există vreo speranță de recuperare pentru victime? Studiile arată că „în proporție covârșitoare ele au gânduri sinucigașe”.

Societatea și autoritățile au datoria să facă mai mult pentru victimele traficului de persoane, care este o formă de violență extremă, concretizată adesea în acte de barbarie fizică și emoțională care suprimă demnitatea umană, integritatea fizică, psihică și libertatea socială a victimelor. Deseori traumele fizice și psihice sunt incurabile.

Vreau să fiu optimist și pot să vă spun că eu cunosc cazuri în care persoane exploatate prin metoda loverboy și-au reconstruit viața.

Din interacțiunea cu două persoane, mă bucur să spun că, prin meritul lor (eu doar le-am cunoscut prin dosare), o persoană este acum doctor, iar cealaltă și-a deschis un business. A fost nevoie să înceapă școala, să facă facultatea, să cheltuie chibzuit, să denunțe faptele la poliție. Nu le-a fost ușor, au avut perioade foarte dure, dar acum își ating potențialul.

Cunosc și cazuri în care avocați, polițiști, membri ai ONG-urilor care sprijină victimele infracțiunii de trafic de persoane sau persoane din sistemul de justiție au putut schimba viața unor oameni care deveniseră victime ale traficanților de persoane.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

Articol publicat în Campania Națională de Conștientizare în privința Traficului de Persoane, derulată de Freedom House România în cadrul proiectului Stop-AT.