Copii morți, puberi prizonieri, familii destrămate, sânge și durere. Așa s-a trezit Europa joi, când dementul de la Kremlin a dat ordinul de război. Ucraina era condamnată cu luni înainte, era o chestiune de timp.
SUA au anunțat constant, cu informații precise, cum își mișcă Rusia trupele. Pe cât de mare a fost performanța strângerii de informații însă, pe atât de adâncă dezamăgirea produsă de incapacitatea politicienilor occidentali de a le folosi.
Citește și: VIDEO Un avion rus lansează o rachetă înspre o casă în care erau și copii
Nu pot decât să empatizez cu tragedia ucraineană. Am și eu, ca aproape toți românii, povești de groază în familie cu soldații ruși din Al Doilea Război Mondial. Port pentru totdeauna spusele bunicii mele despre fetele din sat, ascunse în pădure și în stuful din baltă de teama violurilor și crimelor comise de ruși.
Apoi, în comunism, cu toții am trăit pe pielea noastră binefacerile Rusiei. O țară ai cărei conducători, cu puține excepții, au fost o amenințare constantă pentru celelalte țări din regiune.
La rece, între România și Ucraina sunt multe probleme, banale altfel în acest colț de lume. O graniță disputată, minorități cu probleme, o istorie complicată. Toate acestea nu au împiedicat însă România să aibă o atitudine ireproșabilă față de Ucraina în ultimii 8 ani, de la anexarea ilegală a Crimeei.
O atitudine sobră, decentă, de real sprijin, cu România pledând constant cauza Ucrainei în UE și NATO. Încet-încet, această atitudine s-a transferat și către majoritatea populației. Așa s-a ajuns ca românii, în majoritate covârșitoare, să fie net de partea Ucrainei în acest război.
Mai ales că noi, românii, ne simțit acum la adăpost. E adăpostul de securitate dat de NATO, SUA și UE, în cea mai fastă conjunctură din istoria recentă a României. Vedem ce înseamnă pentru o țară vecină, dublă ca dimensiuni, să nu fie sub acest glob protector. 24 de ore sunt suficiente pentru a o transforma în haos, alte 96 de ore – cum scrie Newsweeek – pentru a ajunge o gubernie rusească.
Așa slabi, corupți, uneori nevolnici cum sunt politicienii români de după 1990, ei au luat unanim decizia aderării la aceste blocuri politice și au pus țara la adăpost de poftele lui Putin.
Și au ținut cu dinții de ea, deși cântecul de sirenă al Moscovei i-a ademenit pe mulți dintre ei. Cumva, uneori cu piciorul pe buza prăpastiei, România a reușit să rămână acolo, lângă națiunile democratice. Și asta ne permite să fim liniștiți, chiar și când linia frontului e la 150 km de granița noastră.
Citește și: VIDEO Proteste ample la Moscova și alte orașe rusești împotriva războiului din Ucraina
Pe de altă parte, văd tragedia Ucrainei și mai văd incapacitatea Occidentului de a lua măsuri decisive față de Rusia. Puțin probabil ca ceva să îl oprească pe Putin din marșul lui către visul imperial – de fapt o necesitate a siloviki-lor (aparatul de forță) de a-și conserva privilegiile, puterea, banii. Dar erau suficiente moduri în care liderii occidentali – puși în gardă de serviciile de intelligence și de diplomați – putea să arate lumii întregi că le pasă de valori și principii.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
