Legile educației ca vulnerabilitate națională

Data:

Motto: „Există, din păcate, o stare prin care începerea anului de învățământ ne ia prin surprindere” (Nicolae Ciucă)

Reîncepe școala într-unul din cele mai haotice momente pe care le-a cunoscut educația din România în ultimii ani. Asta se întâmplă la zece zile după încheierea unei perioade zise de „consultări publice” în jurul a două proiecte de lege scrise pe genunchi de câțiva „experți” în educație și care riscă să distrugă și ultima brumă de coerență și de atractivitate a școlii.

Incompetența și interesele care transpiră din aceste proiecte sunt atât de mari, încât suntem azi îndreptățiți să ne întrebăm, alături de peste 33.000 de concetățeni, oameni îngrijorați de soarta lor și a copiilor lor, dacă nu ar fi de dorit ca acest ministru să fie demis și proiectele lui retrase.

Se vorbește de 9.000 de amendamente primite, dintre care aceiași „experți” care lucrează la minister în spatele ușilor închise și pe computere decuplate de la internet, vor păstra, în mărinimia lor, câteva, care să satisfacă unele orgolii ale partenerilor agreați de ministru.

Dar 9.000 de amendamente sunt, oricum am lua-o, dovada unui uriaș eșec într-o situație practic de negestionat.

În tot acest răstimp nu am văzut pe nimeni – cu excepția totuși a câtorva prieteni ai ministrului, care vor deveni rectori pe viață dacă trec legile – să evalueze pozitiv aceste proiecte. Nu am auzit pe nimeni să spună: „da, sunt câteva slăbiciuni în proiecte, dar pe ansamblu ele sunt bune”.

Citește și: Încă o prevedere pentru salvarea plagiatorilor: „eroarea de citare” nu mai e considerată abatere

Nu am citit niciun text care să fie măcar îngăduitor cu proiectele, să le acorde circumstanțe atenuante, să încerce să extragă părți bune din ele.

Nu cred că am văzut în ultimii ani un consens mai general în opinia publică de respingere a unor inițiative considerate de-a dreptul catastrofale. Nu slabe, nu mediocre, ci de-a dreptul catastrofale. Oameni de dreapta și de stânga, oameni politici și actori civici, profesori, studenți, elevi, foști miniștri și oameni pricepuți, arareori am văzut în istoria postdecembristă a acestei țări atâta unanimitate în critica unor texte de lege considerate incoerente, lipsite de viziune și creatoare de probleme care vor agrava și mai mult criza școlii.

De aceea, dacă președintele României, prim-ministrul și ministrul Educației vor dori să impună totuși, în ciuda acestui uriaș val de contestare publică, aceste legi, o vor face doar printr-un act de forță, de zdrobire politică a voinței societății, și nicidecum prin argumente raționale sau profesionale.

Un act de forță care va lăsa urme adânci nu numai în legitimitatea unei guvernări care își dovedește zilnic incompetența, ci și în parcursul școlar al copiilor noștri. Căci niște legi făcute de „experți” atât de slab pregătiți vor transforma școala într-un câmp de tensiuni majore și frustrări permanente, nicidecum într-un spațiu de formare echilibrată pentru viitor.

Citește și: Ambiguități și contradicții în legile educației

Impunerea brutală de către niște personaje lipsite de orice integritate etică și profesională a proiectelor de lege va fi o lovitură dată ideii înseși că școala înseamnă ceva în societate.

Am scris recent despre noul val de exod format din absolvenții de liceu, care aleg să evite sistemul universitar românesc plecând din țară – cel mai adesea cu gândul de a nu reveni – a doua zi după ce încheie liceul. Probabil că ar pleca și mai repede, dacă nu i-ar împiedica niște detalii legale. Nici acești tineri, nici părinții lor, tot mai numeroși, nu mai cred că școala românească le poate forma copiii pentru un viitor plin de incertitudini și de crize.

Citește și: Marea Scăpare din România

Și cum ar crede, când guvernarea țării e formată din oameni atât de modești intelectual, atât de subțiri din punct de vedere etic și moral? Cum poți să convingi copiii să rămână în țară când tu, guvern al României, dovedești zi de zi că școala, valorile și formarea pentru societate nu sunt de niciun folos pentru a prelua și a ține strâns hățurile puterii?

Cum să redai societății încrederea în școală, dacă tu construiești o lege a școlii în care aperi din toate puterile hoția intelectuală și acorzi privilegii, de neimaginat în țările în care ni se refugiază școlar copiii, pentru rețeaua ta de prieteni?

Citește și: Adevăr și reconciliere pentru plagiatori

În acest moment, președintele României și prim-ministrul ei au de luat o decizie foarte importantă: pot alege să ignore miile de voci pricepute care au alertat cu argumente foarte solide că aceste proiecte ne vulnerabilizează ca țară, să ignore zecile de mii de oameni care sunt revoltați împotriva simulacrului de dezbatere publică organizat în mijlocul unei perioade în care profesorii, elevii și studenții au dreptul legal la odihnă, împotriva disprețului arătat față de vocile libere și neînregimentate în PNL care au avut curajul să semnaleze nenumăratele incoerențe și slăbiciuni ale acestor proiecte.

Citește și: Când ești în noroi, nu reinventezi roata, ci îți construiești șenile. Despre plagiat

Sau, dimpotrivă, pot să ia act de acest val de ostilitate civică și profesională și să decidă în favoarea școlii și a viitorului nostru comun, nu în favoarea câtorva politicieni trecători prin PNL, îmbătați de puterea exersată printre inspectori datori și fricoși sau prin studiourile unor televiziuni servile, căci bine plătite din bani publici.

Spre deosebire de acești politicieni, societatea civilă a înțeles că în aceste proiecte e vorba despre cât de bine ne pregătim pentru un viitor dificil. Că o societate rezistă provocărilor și incertitudinilor dacă e bine educată în ansamblul ei și dacă e bine guvernată de oameni cu o integritate ireproșabilă.

Dar niciuna din aceste două condiții nu e încă satisfăcută în România și nu se arată semnele unei schimbări rapide.

În ce ne privește, sceptici cum suntem în privința unor decizii în favoarea educației și a viitorului, nu putem aștepta să se întâmple miracole. E nevoie să fim mulți, să fim curajoși și să fim solidari, căci alte atu-uri nu avem dacă vrem să ne punem la adăpost viitorul și copiii.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Ciprian Mihali
Ciprian Mihali
Ciprian Mihali predă filosofia contemporană la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor în filosofie al Universităților din Cluj și din Strasbourg. Între 2012 și 2016 a fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest. Din 2016 până în 2020 a lucrat în domeniul cooperării internaționale la Bruxelles. Ciprian Mihali este simpatizant al partidului Reper.

1 COMENTARIU

  1. De unde pina unde ostilitate . Legile au fost supuse unor dezbateri .E treaba fiecaruia daca a dorit a participa sau nu .Nu vedem nicaieri , ca termen de aparitie , a unor texte ce pot inlocui legea oferita de catre Presedintele Natiunii si factorii de decizie ce timp de doi ani au experimentat si au tot modificat , functie de cerintele societatii , aceste texte de lege .Sa te trezesti in ceasul de dupa al 12 sprezecelea sa contesti ceva de care nu ti-a pasat timp de atita amar de vreme este gresit .Cind nu poti pune nimic in loc si iti adugi la necunosterea textelor de lege doar contestarea este dificil de a fi parte a unor discutii . Dsigur este altceva atunci cind te situezi de partea „ raiului ” nemultumitilor . Asta e usor .
    Legilie, in cauza ,reprezinta un act administrativ decis de o punere juridica in pagina a unor deja acceptate moduri prin care se asigura buna functionare a Invatamintului . Textul prezentat noua dezbaterii este unul evident politic si nicidecum juridic sau administrativ ce identifica anumite neconcordate spre a oferi o solutie . Toti cei care contesta se afla de ani buni ancorati in sistemul de Invatamint romanesc si ne asteptam ca contestatarii sa vina sa puna ceva in loc . De guralivi e satula omenirea .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img
spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related